Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Că este un actor de teatru, Marius Bodochi a dovedit-o de foarte tânăr, interpretând partituri de excepţie. Că este născut pentru film a demonstrat-o în "Craii de Curtea Veche" de Mircea Veroiu, "Martorii" de Dan Piţa şi "Tandreţea lăcustelor".
Absolvent al Institutului de Teatru din Târgu-Mureş, clasa profesorului Constantin Codrescu, promoţia 1982, a gustat şi din pâinea meseriei de profesor la Universitatea "Babeş Bolyai" din Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru. Şi prezenţa în cadrul nenumăratelor emisiuni de televiziune a avut un cuvânt de spus în privinţa popularităţii de care actorul se bucură astăzi. Crede că lumea de astăzi se reîntoarce către teatru, pentru că teatrul e o artă vie, se întâmplă acolo, lângă spectator, şi e ca în dragoste, nu poţi înlocui partenerul cu computerul. Marius Bodochi îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Nu cred că m-am regăsit în vreun rol pe care l-am interpretat, au fost roluri în care m-am simţit foarte bine şi au fost multe: Dionysos din «Bacantele», Regele din «Regele Moare», la Teatrul Mundi, în regia lui Frunză, dar de obicei un actor «se regăseşte» în spectacolele care ies bine, şi asta depinde foarte tare de regizor. Celor care vor să devină actori le-aş spune să se facă actori numai dacă au puterea de a renunţa la foarte multe bucurii materiale, pentru că lumea de azi e ahtiată după bani, maşini scumpe, case. Satisfacţiile unui actor sunt de altă natură. Un actor poate umple o sală. La teatru trebuie să joci bine. Aici contează clipa. Filmul e rentabil pentru actor pentru că te face cunoscut. Teatrul nu te face atât de cunoscut, poţi să joci roluri minunate, să fii extraordinar pe scenă, dar dacă nu ai şi latura cu filmul, cu televiziunea, te ştiu foarte puţini oameni, şi în ziua de astăzi contează să fii cunoscut ca să vină lumea să te vadă la teatru."
"A trebuit să fac eforturi mari ca să pot face meseria asta. Momente limită au fost în viaţa mea nenumărate, am trecut prin nişte divorţuri, dar întotdeauna m-am uitat înainte cu speranţă." Se străduieşte de fiecare dată să ofere partiturii sale, oricât de modestă, o interpretare cât mai bună. "Am ambiţia să construiesc cât mai temeinic personajul, aşa încât să nu-mi reproşez prea multe la premieră. Ştiu că sunt propriul meu instrument şi trebuie să am mare grijă, să-l acordez cât mai bine şi să nu distonez în ansamblu. Spectacolul e o artă de echipă, nu spun o noutate, dar uneori mai uităm acest adevăr şi ne mai place să jucăm, şi atunci când nu e cazul, rolul solistului.
Am fost profesor mulţi ani, am făcut şi nişte spectacole cu foştii mei studenţi, dar atât. Nu cred că aş fi foarte bun regizor. Cred că aş fi obositor pentru ceilalţi. Am renunţat la profesorat pentru că am vrut să iau o pauză. Am foarte mult de lucru ca actor şi, din păcate, nu le poţi împăca pe amândouă. Sunt cu totul şi cu totul alte vremuri, iar actorilor tineri le e mult mai greu pentru că, deşi sunt oportunităţi vaste, posibilitatea de afirmare e mai dificilă."
