ASTĂZI E ZIUA TA... Mihai Voiculescu

"Deşi este un moment aniversar, sunt implicat alături de colegii mei în redactarea unor programe şi proiecte educaţionale şi de cercetare ştiinţifică. În acelaşi timp, cazuistica Spitalului Fundeni, tot mai complexă, ne solicită de dimineaţă până seara... Este programul corpului medical de la Spitalul Fundeni.

OBIECTIV
Principalul meu obiectiv ar fi ca echipa cu care lucrez să aibă suficient de mulţi oameni care să mă înlocuiască fără nici cel mai mic efort. În această profesie, echipa este ceea ce te înalţă şi îţi dă putere. Tatăl meu era medic şi, de timpuriu, am început să înţeleg ce înseamnă această meserie. Pe măsură ce el încerca să mă convingă să nu repet experienţa lui de viaţă, am luat hotărârea de a face medicină. Cu timpul, am descoperit că viaţa fiecărui bolnav e un roman, că fiecare bolnav are universul lui. În fiece zi descoperi drame, suferinţe, uneori şi bucurii. Au fost pacienţi care au fost salvaţi de la moarte şi mi-au spus că s-au născut a doua oară. Sau pacienţi care ne-au spus că suntem ca nişte părinţi sau ca nişte fraţi. E poate prea mult, dar aceste lucruri m-au copleşit întotdeauna. Nimic nu este mai copleşitor decât să salvezi viaţa unui om. Sunt sigur că, dacă ar fi să o iau de la început, tot la fel aş face, pentru că e o meserie excepţional de frumoasă. Dar dacă l-aş avea acum în faţă pe adolescentul Mihai Voiculescu aş avea câte ceva să-i spun... Să grăbească etapele, să fie mai puţin meditativ şi completativ. Să fie mult mai pragmatic decât a fost până acum. Viaţa şi o viaţă salvată îţi dăruiesc lucruri extraordinare. Sunt un om realist. Ştiu că viaţa are şi faţete care nu-ţi plac... Greutăţile şi stările conflictuale m-au întărit. Important este să înveţi să treci peste ele.

VISE...
Cred că cei mai mulţi dintre studenţii care dădeau la Facultatea de Medicină visau să învingă acele boli grave şi necruţătoare. Asta am visat şi eu şi eram ferm convins că mai devreme sau mai târziu voi descoperi mecanismele prin care se produce cancerul, mecansimele prin care microbii uneori înving organismul uman. Acesta e şi motivul pentru care am rămas ataşat de imunologie, de microbiologie.

Chiar dacă acum mă ocup cu bolile de ficat sau de rinichi, mai întâi de toate foarte apropiată mie este biologia moleculară, imunologia. În momentul de faţă, aceste visuri sunt pe cale de a fi împlinite. Suntem foarte aproape să putem stopa mecanismul producerii cancerului.

Chiar de ziua mea voi fi la spital pentru a vedea cazurile mai deosebite, dar mai ales lângă pacienţi. Trebuie să-i văd, trebuie să ştiu ce se întâmplă.

Nu poţi să te rupi de viaţa de spital. Mie mi-ar fi imposibil.”
(Roxana Vintilă)