Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una din cheile care i-au călăuzit întreaga activitate a fost aceea de a-şi alege modele de conduită dintre cei mai în vîrstă şi cu experienţă profesională bogată. Astăzi, profesorul doctor Mircea Dan Chiotan îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
Una din cheile care i-au călăuzit întreaga activitate a fost aceea de a-şi alege modele de conduită dintre cei mai în vîrstă şi cu experienţă profesională bogată. Astăzi, profesorul doctor Mircea Dan Chiotan îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
“La vîrsta de 70 de ani mă mîndresc cu o activitate îndelungată, de – în curînd – 50 de ani de activitate medicală certificată pe cartea de muncă (de la 1 ianuarie 1959) şi de 45 de ani de activitate didactică. Este mult? Este puţin? La prima vedere pare mult.
Dacă ar fi să reflectez la toţi aceşti ani, încerc marea satisfacţie a lucrului bine făcut în ciuda dificultăţilor întîmpinate. Dar poate cineva să fie scutit de greutăţi sau de greşeli? La această întrebare îmi găsesc un singur răspuns: poate că s-ar fi putut şi mai mult sau şi mai bine. Dar cum timpul nu poate fi dat înapoi... A fost o viaţă de luptă, de a reuşi în competiţia cu boala, cu suferinţa, cu nevoile. La acest moment de reflecţie cred că, dacă ar fi să reiau filmul celor 50 de ani, nu aş renunţa la nimic din ce am reuşit sau nu am reuşit; şi neîmplinirile au învăţătura lor.
Pregătirea mea profesională s-a întregit şi cu o activitate scurtă de medic de circă rurală. A fost o adevărată revelaţie, ca şi cum aş fi ajuns pe faţa nevăzută a lunii, pentru că am cunoscut o patologie primară, neselectată şi, în plus, am învăţat să cunosc mai bine oamenii.
Tinerilor mai puţin dedicaţi sau pe care unele insuccese premature i-au condus la o stare de resemnare sau de pierdere a interesului pentru medicină le-aş sugera să cîntărească cu toată sinceritatea: ce este mai valoros în viaţă, satisfacţia unui ajutor competent şi la timp, care a salvat viaţa unui pacient, sau un trai comod, lipsit
de trăiri intense? Satisfacţia de a fi apreciat de colegii din echipă pentru calitatea muncii tale sau o vînătoare perpetuă de plăceri iluzorii? Concluziile vor vorbi de la sine. În plan didactic am satisfacţia formării a zeci de generaţii de medici, pe care nu mă ruşinez să-i întîlnesc. Emoţia resimţită cînd aceştia, ajunşi deja pe culmile performanţei profesionale, ţin să-mi confirme că mi-au fost studenţi, nu poate fi comparată cu nici o unitate de măsură. La 70 de ani nu mă consider la capăt de drum... Nu-mi fac iluzii, va veni şi timpul retragerii. Pînă atunci, îmi doresc aceeaşi putere de muncă şi dăruire, de exigenţă profesională care mi-au condus activitatea şi pînă acum.”
