"Astăzi e ziua ta..." - Mircea Geoană

In ’96 a fost numit ambasadorul Romăniei in Statele Unite, devenind astfel, la 38 de ani, cel mai tănăr ambasador din corpul diplomatic romăn. Din aprilie 2005 ocupă funcţia de preşedinte al PSD. Astăzi, Mircea Geoană sărbătoreşte 49 de ani.

"Familia reprezintă oaza mea de linişte, in care mă refugiez ori de căte ori pot. Prietenii vin, stau, uneori pleacă şi revin, alteori pleacă de tot. Politica e parşivă şi schimbătoare, prin definiţie. Familia, niciodată. Ana-Maria, Alexandru, Mihaela, părinţii, socrii cred in mine chiar şi atunci cănd eu insumi intrezăresc umbre de indoială. Au fost, sunt şi vor fi alături de mine. Necondiţionat. Ce bucurie mai mare decăt să am ca parteneri de tenis sau fotbal nu numai soţia, ci şi propriii copii, care mă mai şi inving uneori, fără ca nimeni să trişeze? Mai ales cănd imi amintesc cătă supărare le-am provocat colegilor cănd, student fiind la Ecole Nationale d’Administration, am căştigat Cupa ENA la tenis. E drept, aveam doar vreo 33 de ani... Au trecut mai bine de 16 ani de atunci, dar chiar şi acum un week-end fără sport mă face să fiu ursuz o săptămănă intreagă. 16 ani in care studentul emoţionat de străngerea de mănă a primarului de la acea vreme al Parisului, Jacques Chirac, devenea cel mai tănăr ambasador al Romăniei de pănă atunci, cel mai tănăr ministru de Externe de pănă atunci, preşedintele celui mai puternic partid din Parlamentul Romăniei. Cum aş putea uita căldura vorbelor, a gesturilor, felul in care Bill Clinton te făcea să te simţi cu adevărat important? Cum aş putea uita momentul in care, la Praga, Romănia era primită in NATO sau momentul semnării Tratatului Constituţional European la Roma? Cum aş putea uita fermecătoarele discuţii cu Paul Wolfensohn (fostul director al Băncii Mondiale), in care am descoperit nu numai un foarte bun finanţist, dar şi un artist complet, de tip renascentist? Cum aş putea uita tachinările liderilor politici la adresa Mihaelei, un novice in ale politicii interne sau externe, că ar putea să işi dea teza de doctorat in integrarea Romăniei in NATO după sutele sau poate chiar miile de pledoarii pe care le-am susţinut, oficial sau neoficial.


Visul - căt se poate de realizabil - că Romănia poate deveni o Spanie a Europei Centrale, că romănii pot trăi decent, că oamenii in vărstă vor putea, intr-o bună zi, să se bucure de pensie, asemeni celor din Franţa, Marea Britanie sau măcar Grecia.


Aproape zilnic văd că visul meu e incă departe, mă intorc in oaza mea de linişte, mă incarc cu energie pozitivă şi mă intorc pe cămpul de luptă. Bătălia trebuie căştigată! Pentru noi toţi, pentru copiii noştri, pentru copiii copiilor noştri... Pentru Romănia."

Impliniri vs deziluzii