Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu peste 35 de volume tipărite şi alte câteva în manuscris, multe tratate, lucrări şi o foarte bogată activitate ziaristică, poetul Nicolae Dragoş, care astăzi împlineşte 70 de ani, ne promite că nu se va opri... pentru că nu trebuie lăsat condeiul să ruginească, indiferent în ce vremuri trăim.
"Am bucuria, privind către acest an care se apropie de sfârşit, să constat că am izbutit să tipăresc două volume de versuri inedite. Unul pe care l-am numit «Clipe din clipa cea repede», şi chiar în aceste zile mi-a apărut de sub tipar, la Editura Rao, un al doilea volum de versuri, «Ultima călătorie a lui Ulise». Fără a fi un optimist incurabil, pentru că e greu să fii optimist în perioade de tranziţie, cred totuşi că viaţa ni s-a dat ca să o trăim cu folos pentru noi şi pentru semeni. Un îndemn pe care mi-l dau mereu ar fi acela de a nu lăsa condeiul, dacă e teafăr, să tacă vreodată.
Dacă privesc în urmă, mă simt un om bogat. Cu bucuria de a şti într-un fel că timpul care mi s-a dat nu l-am trăit cumva neatent. Poate că îmi confirmă o asemenea credinţă nu numai cele peste 35 de cărţi tipărite, ci sper că şi valoarea lor, dar şi faptul că am traversat aproape 50 de ani din istoria presei contemporane cu bunele şi relele ei.
Deşi trăim în vremuri complicate, trăim în vremurile sentimentului libertăţii interioare. Este o cucerire pe care o privesc cu multă preţuire inclusiv pentru scrisul meu, pentru scrisul altora şi avem datoria să nu risipim acest bun...
Nu am fost persecutat niciodată de gândul succesului. Ceea ce m-a preocupat în permanenţă a fost efortul de a rămâne sincer faţă de mine.
Ştiu că succesul unor scriitori vine în timpul vieţii lor, pentru alţii vine după ce nu mai sunt, iar pentru alţii nu vine niciodată. Trăim între certitudine şi incertitudine atunci când luptăm cu cuvintele, încercăm să le dominăm ca să ne exprime cât mai exact ce avem de spus. Uneori ne domină ele, ne înving şi atunci se nasc insuccesele.
Îmi doresc ca în primul rând familia mea, care m-a sprijinit în toată vremea, să fie sănătoasă, să preia de la mine un singur lucru: dorinţa de a fi oneşti cu sine şi cu alţii, dorinţa de a fi cinstiţi, de a trăi din munca lor, de a nu urî pe nimeni, de a preţui viaţa şi clipele ei.
E o dorinţă pe care aş adresa-o tuturor celor care mă citesc sau nu mă citesc, tuturor care mă cunosc sau nu mă cunosc, de fapt, tuturor celor care sunt parte din sufletul meu. În tinereţe, într-unul dintre poemele mele chiar afirmam că mă dărui ochilor mulţimilor ca o lentilă nesfârşită. În această mulţime aş vrea să fiu şi eu prezent cu modestia mea.
Mi-aş mai dori ca o strofă, o poezie, dacă nu se poate mai multe, să liniştească sufletul şi să dea bucurie cititorilor mei."
