Nu-i pare rău că a plecat din ţară pentru că i s-a şoptit că vor fi terminaţi chiar şi fizic dacă nu îşi întrerup activitatea. Din ’74 au fost interzişi definitiv. Astăzi, liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, sărbătoreşte 60 de ani.

"M-am decis să ţin steagul singur..."

"Am avut un an plin de activitate, cu eforturi şi realizări mari pe plan artistic, dar şi plin de decepţii. Sunt foarte decepţionat de ceea ce se întâmplă. Ne este foarte greu să activăm în România. Ne este greu să asigurăm existenţa formaţiei din formaţie. Norocul este că băieţii sunt foarte talentaţi şi au şi proiecte individuale. Anul acesta ne-am propus să facem un fel de istorie a României, acea Ante-Mioriţa pe care am anunţat-o deja de o vreme şi la care am început deja să lucrez. Lucrăm foarte intens la un fel de musical instrumental pentru Dan Puric şi mă bucur foarte mult de această colaborare. Ni s-a cerut pentru prima dată un disc în limba engleză. Vreau să mă ocup cât mai intens de formaţiile tinere de care am promis că mă voi ocupa. În luna mai voi fi în ţară, vom avea două concerte. Îmi doresc să am destulă energie să le rezolv pe toate ca şi până acum.

«În umbra marelui urs» este piesa în măsură a caracteriza cel mai bine viaţa mea. Vin după 30 de ani acasă şi aceiaşi comunişti care ne-au fugărit pe vremuri sunt astăzi marii capitalişti, dar de data asta ne iau în braţe şi ne pupă. Cred că melodiile noastre au rezistat severului examen al timpului pentru că nu au fost legate de vreo modă oarecare. Nu le poţi încadra în nici un fel de modă şi acest lucru mi se reproşează de către cei de la radio. Se pare că lumea ne crede. Una din calităţile noastre cele mai importante este credibilitatea. De multe ori am fost tentat să renunţ la cariera mea, pentru că am avut foarte multe decepţii. Gândul la cei de acasă m-a remontat întotdeauna. Am avut un contact teribil cu publicul. Mi-am dat seama ce importanţă am avut pentru ei şi cât de importanţi sunt ei pentru mine. Marele meu regret este că conjunctura nu a făcut să putem impune ceea ce facem şi pe plan internaţional. M-aş fi bucurat ca autorităţile române să ne recunoască valoarea şi să ne trimită la întâlnirile internaţionale unde trebuie ţinut steagul. Nu s-a întâmplat nici până astăzi acest lucru, şi atunci m-am decis să ţin steagul singur...

În adolescenţă, visam să ajung lider, să pot să creez. Am început foarte devreme cu muzica şi îmi doream să fiu liber, să pot crea fără constrângeri. Nu ştiam ce înseamnă comunismul. Dacă nu mi-a plăcut comunismul, nu-mi place nici capitalismul. O spun sincer, fără nici un fel de temere. Acum visez la o lume care să se înţeleagă, la oameni care să se iubească unul pe altul."