Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Insatisfacţiile te dor..."
Când mergea cu mama sa la dispensar nu suporta mirosul specific de
alcool sau de tinctură de iod. I se făcea chiar rău... Acum este
profesor doctor. Astăzi, Silviu Constantinoiu, şeful Secţiei de
Chirurgie Generală şi Esofagiană a Spitalului Clinic Sf. Maria din
Bucureşti, împlineşte 58 de ani.
"Insatisfacţiile te dor..."
Când mergea cu mama sa la dispensar nu suporta mirosul specific de alcool sau de tinctură de iod. I se făcea chiar rău... Acum este profesor doctor. Astăzi, Silviu Constantinoiu, şeful Secţiei de Chirurgie Generală şi Esofagiană a Spitalului Clinic Sf. Maria din Bucureşti, împlineşte 58 de ani.
"De mult mi-am dat seama că îl moştenesc pe tatăl meu la o anume îndemânare şi am vrut să fac medicină cu scopul declarat de a face chirurgie. Aşa că încă din anul I am fost un obişnuit al sălilor de operaţie. Am lucrat în spital din anul al VI-lea de facultate. O foarte bună ocazie de a învăţa chirurgie de la marii noştri profesori. Ca şi chirurgi trebuie să respectăm unele criterii pe care le cerea încă din secolul al II-lea d.Hr. marele
medic roman Celsus: el spunea că un chirurg trebuie să fie tânăr sau aproape tânăr, să aibă mintea clară şi limpede şi o mână foarte bună şi rapidă. Criterii foarte actuale. Mă întreb câţi chirurgi din zilele noastre le-ar îndeplini. De asemenea, o informare la zi este necesară, pentru că un chirurg gândeşte concret şi eclectic fiecare caz. Chirurgia... O meserie care îţi oferă foarte multe satisfacţii, dar în egală măsură şi insatisfacţiile te dor... Indiferent de eforturi există situaţii în care pierzi pacienţi de care te legi sufleteşte. Cu vremea ajunge să te doară mai mult insuccesele, iar peste succese treci mai uşor. Totuşi, făcând o chirurgie grea cum este cea oncologică şi cea a esofagului, când vezi bolnavi, aproape fără nici o speranţă, că ies pe poarta spitalului, mănâncă singuri, ajung să aibă o viaţă aproape normală, ai o satisfacţie unică. Ţin foarte bine minte că un pacient care, văzând că tot fac vizita alături de colectivul meu, nu şi-a dat seama ce funcţie am eu pe aici (de obicei, unii îmi spun director, iar eu nu ţin la funcţia asta, pentru că este strict administrativă), văzând că tot fac inspecţii zi de zi, m-a ridicat la rangul de... inspector! După o operaţie foarte grea l-am întrebat: «Cum te simţi, domnule Brăilă?». Mi-a răspuns: «Mă simt foarte bine, domnule inspector». În fiecare zi primeam acest răspuns. L-am rugat în salon să mănânce o bucată de pâine cu un pic de brânză. Era prima mâncare după şapte luni de alimentaţie cu un furtun băgat în stomac.
Îmi doresc din tot sufletul să nu ajung ca vestitul chirurg dr. Ferdinand Sauerbruch... care, spre anii de pensie, avea un soi de demenţă senilă, încât făcea nişte dandanale prin sălile de operaţie, însă colaboratorilor săi le era ruşine să-i spună. A rămas ca o vestită butadă: numai moartea i-a smuls lui Ferdinand Sauerbruch cuţitul din mână. Sper să nu ajung aşa." (Roxana Vintilă)
Citește pe Antena3.ro
