Astăzi e ziua ta... Ştefan Hruşcă

Munceşte cu mare responsabilitate şi plăcere, pentru că zona din care se trage, Maramureşul, l-a înzestrat cu simţul colindului şi al cântecului străbun. Ştefan Hruşcă îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Am rămas fidel scenei..."

"Destinul meu este ca o stea care arde firesc, de la apariţie până la stingere. Pot să spun că este un destin al unui om obiş­nuit, un destin al unui om care se zbate să lase o dâră de lumină în urma lui. Toate albumele mele le consider o izbândă. Apoi este familia mea, care m-a împlinit definitiv. Am ţinut spectacole în ţară şi tuturor românilor de pretutindeni – pu­blicul care îţi dă speranţă şi continuitate în tot ceea ce faci este cel pe care trebuie să-l mulţumesc şi cel pe care îl salut de fie­care dată cu toată bucuria mea.

Sunt un om care nu are neîmpliniri, ci doar reu­şite. Muzica, pentru mine, este un mod de a trăi. Dacă nu plecam cu acel tren spre Bucureşti, unde trebuia să înregis­trez nişte cântece, în toamna lui ’81, s-ar putea să fi rămas învăţător şi la această oră în Maramureş. Dacă nu reuşeam să fiu descoperit şi lansat de Păunescu, tot de muzică m-aş fi apucat. Regret anii de Cenaclu Fla­căra pentru că au fost cei mai frumoşi ani de scenă ai mei. Îmi pare rău că generaţia de astăzi nu poate să guste câteva din acele momente", ne mărturisea artistul.

"Acum sunt ocupat cu turneul de co­linde – 2008 în toată România. În noiembrie 1981, la Borşa, Maramureş, am fost invitat să intru pe scena Cenaclului Fla­căra şi să intepretez trei cântece. Din acel moment am devenit membru al cenaclului. În 1982, ianuarie, am compus împreună cu poetul Adrian Păunescu cântecul «Rugă pentru Părinţi». Din acel moment am rămas credincios scenei.

Am simţit că destinul meu înseamnă artă de mare succes când am obţinut primul disc de aur în 1994, oferit de Electrecord, pen­tru discul de colinde «La Săvâr­şitu’ Lumii». După atâţia ani de carieră muzicală, vă măr­turisesc că scena pe care m-am simţit cel mai bine a fost Ateneul Ro­mân. Mă refer la concertul de co­lin­de organizat de Antena 1 în 1999. O dovadă a iubi­rii pu­bli­cu­lui care mi-a rămas cel mai adânc în suflet a fost când cei peste 10.000 de spectatori din Pia­ţa Sfatului de la Braşov mi-au cân­tat «La Mulţi Ani!» de ziua mea în 2005. Adolescentul Ştefan Hruşcă a fost foarte naiv. Aşa că dacă l-aş avea acum în faţă i-aş spune să fie mai atent în momentul în care e pus în situaţia să accepte o prietenie. În rest... Îmi doresc multă sănătate, iar României îi doresc să aibă cele mai multe autostrăzi funcţionale din Europa în 2009!"