Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Încă mai cred în adevăr, frumos, bine şi în dispariţia nonvalorilor care ne sufocă”
Fiecare întâlnire cu publicul meu drag este o sărbătoare
A iubit toată viaţa cântecul popular. “Când am păşit în această carieră, totul era atât de fascinant că parcă nu aveam vreme să visez, pentru că totul era pur şi simplu… ca un vis. Dragostea publicului, piesele care au devenit foarte repede şlagăre şi ceea ce se întâmpla pe scenă erau desprinse dintr-o poveste”, îşi amintea unul dintre cei mai iubiţi interpreţi de muzică populară, Tiberiu Ceia. Astăzi împlineşte 73 de ani. La mulţi ani!
“Mirul şi harul cu care am fost uns, la 16 iulie 1940, la miracolul naşterii mele de către Divinitate, m-au însoţit mai mult de jumătate de secol pe scenă. Aceşti ani au dovedit că am avut şi NOROC... Noroc să fi avut doi părinţi minunaţi, o familie care m-a iubit şi răsfăţat, răsfăţ pe care l-am avut mai târziu şi din partea publicului, noroc să întâlnesc oameni remarcabili la momentul potrivit, noroc ca de fiecare dată să merg mai departe, noroc să o am alături toată viaţa pe Anca, soţia mea care m-a susţinut mereu încă din facultate. Talentul fără muncă şi noroc nu ştiu ce cai ar fi luat.
Încă de la naştere am trăit într-un miracol... Mama a făcut totul ca de la 4-5 ani să urc pe scenă, mai întâi la Teatrul pentru copii timişorean, apoi pe scena mică a muzicii. La 5 ani am fost premiat pentru interpretarea romanţei «Cruce albă de mesteacăn» învăţată de la tata. A urmat şcoala, Universitatea Filologia. Miracolul scenei, al muzicii m-au dus definitiv pe scenă după 12 ani de profesorat.
Ca un alt Pygmalion al lui Shaw, am ajuns la concluzia că viaţa este un şir de nebunii inspirate şi de alegere a acelora care trebuie făcute. Nebunie sunt toate cântecele mele care au ajuns la sufletele oamenilor şi dacă pomenesc doar unul, «Frumoasă vecina noastră», este destul. Nebunii au fost acceptările unor posturi de conducere în învăţământ, director de şcoală, director de Ansamblu artistic, redactor şef, apoi director la Studioul TVR Timişoara, în toate am sfârşit prin a-mi iubi munca, concepţia şi creaţia.
Maşina timpului te poartă unde te duce gândul, în copilărie, unde mă simţeam un mic artist. În adolescenţă, când eram deja o mică vedetă în oraşul meu natal, Timişoara. Acum, după 17 ani în TVR Timişoara în postura de realizator al emisiunii «Cântecul de acasă», pe canalul 3 al TVR împreună cu tânăra mea colaboratoare Felicia Stoian şi mai tânărul Ioan Popa am satisfacţia unei munci primite bine de publicul larg din
ţară. Experienţa scenică mi-a adus facilităţi pe platourile de filmare şi emisiunile în direct. Fiecare întâlnire cu publicul meu drag este o sărbătoare.
În această lume ciudată, asta ca să nu-i zic altfel, mai cred în adevăr, frumos şi bine, cred în dispariţia nonvalorilor care ne sufocă şi am speranţa că în viitor noi, care am urmat cu cinste generaţiei de aur şi aici numesc pe Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu, Rodica Bujor şi Ion Luican, care au fost iubiţi de conducătorii ţării, noi cei de azi să nu mai ducem grija zilei de mâine?!
În anul 73 de viaţă, îmi doresc să fie bine în lume, pace, armonie, iubire, credinţa să ni se întărească, iar eu să fiu mereu cu voi şi la bine şi la rău.”
