Creaţiile scenice ale lui Valentin Teodosiu l-au impus în rândul actorilor de prestigiu ai teatrului românesc, iar cinematograful nu a întârziat să-i dea atenţie. "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Drumeţ în calea lupilor", "Patul conjugal", "E pericoloso sporgersi", "Această lehamite", "Asfalt tango", "Triunghiul morţii", "Orient Expres", "Nunta mută", "Poker" sunt doar câteva dintre filmele în care a jucat, fără să le punem la socoteală pe cele realizate cu alte ţări.
Sunt multe roluri, pe toate le-a îndrăgit şi le-a adus la sufletul său, însă meseria aceasta este extrem de grea şi din ce în ce mai prost plătită. Şi-ar dori să se pună şi la noi mai mult accent pe cultură. De câte ori este întâlnit pe stradă este recunoscut, iar acest lucru îl bucură, îl împlineşte. Vital, clocotitor de forţă, dă senzaţia că este suficient să dea un bobârnac şi astfel să răstoarne munţi, prejudecăţi. Valentin Teodosiu îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Îmi voi petrece ziua de naştere alături de fetele mele, de soţie şi de câţiva prieteni. Am avut un an foarte bun şi sper să am în continuare. Sper să fiu sănătos, să pot să duc în continuare. Am făcut film după film. Acum lucrez alături de Van Damme la un film în care am al patrulea rol ca importanţă, la Buftea. Am terminat un film cu Cristina Nichituş, «Tranziţia» şi urmează «Pocker 2». Sunt bucuros că sunt la Teatrul de Comedie de şase ani, de când a venit George Mihăiţă. Tot de atunci joc cu casa închisă «Poker», după care s-a făcut şi filmul, iar acum lucrăm la partea a doua atât în film, cât şi pentru teatru. Sunt bucuros că joc cu regizori mari, Alexandru Tocilescu, Horaţiu Mălăele şi alţii.
Sunt încântat că este de lucru, mai ales pe vremurile acestea grele, când ni s-au luat 9 milioane din salariu, trebuie să-i pun la loc. Noroc că nu mai trebuie să merg de trei ori pe lună pentru că va plăti angajatorul. Să sperăm că nu va fi de durată. Ce nu ştiu guvernanţii este că noi nu suntem evazionişti fiscali, întrucât de când ne ştim am plătit 40% din câştig. Dacă mai zâmbesc mă întrebaţi? Da. Sunt la curent cu bancurile, aflu tot ce este nou, fac şi mişcare, muncesc şi sunt fericit că pot face acest lucru. Este un motiv de zâmbet, da. Sunt bucuros că oamenii vin încă la teatru. Cred că la ora actuală este cea mai ieftină distracţie. Mă uit la tinerii actori care acceptă orice rol din disperare, iar angajatorul profită şi atunci nu mai pot zâmbi. Noi ieşeam şapte actori de la Institut, acum ei sunt 700 pe an.
Acceptă bani puţini pentru roluri mici şi sunt fericiţi că reuşesc să treacă astfel de la o lună la alta. Cred că generaţia mea este ultima generaţie puternică: Adrian Pintea, Marcel Iureş, Şerban Ionescu, Mariana Buruiană, Mirela Gorea, Diana Lupescu. Un sfert au murit, de altfel. Băieţii din noul val cinematografic sunt talentaţi, nu neg. Dar nu cred că minimalismul este o soluţie în film. Nu mă interesează să văd filme cu un aparat care tot stă pe actor şi în care minute în şir nu se întâmplă nimic. Nu mă interesează să văd sau să joc în aşa ceva. Cu furie am scris o carte numită «Un clovn pentru eternitate». Acum scriu volumul al doilea, «Clovnul se întoarce. Eternitatea să mai aştepte», pentru că sunt indignat de ceea ce se întâmplă în ţara asta în cultură. Să vă spun o întâmplare din vara aceasta.
Trebuia să mergem în concediu împreună cu George Mihăiţă, dar ne-a telefonat şi ne-a spus că nu mai poate veni pentru că trebuie să dea afară 38 de oameni. Ce mai poţi comenta la aşa ceva. Şi-a ratat un concediu, dar a reuşit să dea afară numai 12 oameni. În aceste condiţii nu pot decât să termin ziua de muncă repede şi să mă întorc la minunile mele, care vor începe anul pregătitor pentru şcoală în grupa mare la grădiniţă şi să mă joc cu ele. Alături de familie, îmi închei ziua la modul perfect."