Lumea întreagă merge la şcoală

ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 15 SEPTEMBRIE 1938
Prima zi de şcoală...
Prima grijă pe atîtea frunţi care nu s’au încreţit niciodată, prima emoţie în suflete pline de zburdălnicie, de neastîmpăr, de voe bună, pînă acum stăpînite de farmecul jocurilor şi al ghiduşiilor de tot felul. Cine a mai născocit şi... şcoala cu ziduri groase de puşcărie, cu dascăli morocănoşi şi cu reguli care înfrînează atît entuziasmul copilăresc?

ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 15 SEPTEMBRIE 1938
Prima zi de şcoală...
Prima grijă pe atîtea frunţi care nu s’au încreţit niciodată, prima emoţie în suflete pline de zburdălnicie, de neastîmpăr, de voe bună, pînă acum stăpînite de farmecul jocurilor şi al ghiduşiilor de tot felul. Cine a mai născocit şi... şcoala cu ziduri groase de puşcărie, cu dascăli morocănoşi şi cu reguli care înfrînează atît entuziasmul copilăresc?

Pentru cei care păşesc pentru întîia oară pragul şcolii, trecerea de la o viaţă la alta este atît de bruscă încît, în primele zile, mintea micilor prizonieri nu frămîntă alta decît regretul ceasurilor de libertate, de joc şi de hîrjoană... De aceea mintea lor nu desprinde nimic din frumuseţea rînduielii pe care le-o oferă şcoala, nimic din străduinţa dascălului de a vorbi cît mai blînd şi mai părinteşte... O zi, două, trei, o săptămînă... Şi colivia din prima zi care apasă atît de greu peste sufletele lor devine ceva mai prietenoasă şi poate chiar mai răbdătoare de cît au putut-o socoti ei, micuţii satrapi ai gospodăriilor, parcurilor, drumurilor, maidanelor... Dovadă că îi suportă şi pe cei mai nebunatici, care înfrîng disciplina într-atît încît transformă recreaţia într’un vacarm fără margini... Dascălul, care luase în mintea şcolarilor proporţiile unei sperietori ce-ţi îngheaţă sîngele în vine, a devenit în cîteva zile un părinte, ce e drept ceva mai sever, dar destul de prietenos pentru ca fiecare în parte să se poată spovedi atunci cînd nebunia copilărească a devenit greşeală. Şi dascălul, care respiră mai multă bunătate decît toţi părinţii la un loc, ascultă, judecă şi... iartă.

Prima zi de şcoală!

O lume întreagă de şcolari şi şcolăriţe care se agită în încordarea începutului de an şcolar. Librăriile au devenit furnicar de capete în stăpînirea unui interminabil du-te-vino de o nebănuită vioiciune. Bucuria cărţilor noui, a ghiosdanelor cu miros de muşama proaspătă, a echipamentului şcolăresc în care negustorii darnici şi şireţi strecoară daruri ispititoare... Dacă ar fi în fiecare lună început de an şcolar!

Şcoala proaspăt văruită are înfăţişarea unui om care s’a odihnit multă vreme şi s’a sulemenit pentru o zi de sărbătoare. Dacă ar bănui şcolarii cîtă muncă şi ce parte din viaţă iroseşte bietul dascăl, în dragostea lui pentru această lume măruntă şi anonimă; ce parte din sufletul lui se aşterne, zi de zi, pe cărţi, pe caiete, pe tablă, pretutindeni unde este viaţă de şcoală!

În primele zile de şcoală, în recreaţii, naşte "bursa cărţilor" – schimbul sau cumpărarea de cărţi vechi. Pentru unii, bucuria primelor mici "afaceri", pentru alţii adevărata bucurie a stăpînirii unor cărţi, pe care colegii mai bogaţi le au noui, dela librării. Este singura concurenţă a editorilor şi singura editură a copiilor săraci! Cîţi dintre marii cărturari nu s’au luminat din aceste "carţi vechi", la umbra acestor mici "burse şcolăreşti". Primele zile de şcoală, primele bucurii şi cele dintîi griji pe atîtea frunţi, care se încreţesc pentru întiaşi dată!