Umanismul românesc

Identitatea unora o cunoaştem din paginile ziarelor sau de la televizor: îl cheamă maistrul Tudorică Gurghe, inginerul Tudor Bindea sau muncitorii Aurel Gonea şi Florică Tătărăşanu, ca şi mulţi alţii.

În aceste zile de grea încercare, ţara noastră a dat în faţa lumii întregi un greu examen din care a ieşit învingătoare. A fost un examen al umanismului românesc. Acest umanism, care, de-a lungul veacurilor, a păstrat fiinţa neamului nostru. Au fost zile grele, zile în care nu am văzut copii jucându-se. Înaltul cerului! Şi dacă putem să privim şi să ne bucurăm de strălucirea sa, aceasta o datorăm în primul rând nouă, oamenilor acestei ţări. Acum stă în forţa, în puterea, în vrerea noastră să reclădim totul.

Un popor care în aceste zile de grele încercări se preocupă cu atâta tărie de calitatea muncii, este un popor vrednic şi demn. Numai oamenii care îşi sunt ei înşişi stăpâni pot vorbi acum cu priceperea lor, cu experienţa lor, cu talentul lor, cu pretenţile lor despre calitatea muncii lor. Şi nu numai că vorbesc, dar şi fac, dar şi produc aşa cum trebuie, cu seriozitate. Este şi aici vorba de umanism. Pentru că ceea ce fac eu este căutat de cel de lângă mine, lui îi trebuie, pe el îl mulţumeşte, şi poate îl face fericit.”

• Marin Preda, “Creaţie şi morală”, Editura Cartea Românească, 1989