Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In sfărşit, am văzut şi călărăşeni fericiţi. Am trăit s-o văd şi p-asta. Călăraşi, oraşul banilor. Sau calea bancnotelor
In sfărşit, am văzut şi călărăşeni fericiţi. Am trăit s-o văd şi p-asta. Călăraşi, oraşul banilor. Sau calea bancnotelor. Sau mai bine zis, Călăraşi, oraşul călărăşeanului fericit. Cum arată un călărăşean care a căştigat la loto? Păi mai intăi cred că paranoic. Adică in ce sens. Se găndeşte că acuma toată lumea e cu ochii pe el ca să-i dea in cap, să-i ia banii şi apoi să plece cu ei in lume şi să fie el fericit, nu călărăşeanul nostru care merită banii. Pentru că e clar că-i merită. Numai dacă e să ne găndim ce coadă a trebuit să indure şi tot mă plec plină de respect in faţa unui călărăşean tenace care stă la coadă ca să scrie la harneală nişte cifre. Sau numere, că nu ştiu, că n-am jucat niciodată la loto, nici nu ştiu cum arată foile alea.
Băi, deci acuma eu mi-l imaginez pe călărăşeanul nostru ca pe un tip care nu poate fi fericit tocmai pentru că, după criteriile lui, are toate motivele să fie fericit. De vreme ce joacă la loto, e evident că pentru el fericirea inseamnă să căştigi premiul cel mare la loto. E clar. Deci acuma, că se vede cu fericirea-n buzunar, călărăşeanul nostru iar nu e fericit, pentru că se teme să nu care cumva. A auzit el că există o lege a compensaţiei şi că mai bine stai pe un sac de porumb decăt pe unul plin cu bani, că, na, lumea e rea şi
invidioasă, şi prefăcută: pe faţă iţi zămbeşte, şi cănd te intorci cu spatele iţi bagă un cuţit in coaste.
Cred că, incepănd fix cu momentul in care a aflat că a căştigat, configuraţia creierului călărăşeanului nostru s-a schimbat automat. Să se bucure? Să nu se bucure? Să dea un telefon celui mai bun prieten ca să-i spună sau mai bine să urle singur in pernă de fericire, să nu mai ştie nimeni? Dacă prietenul lui nu-i e prieten cu adevărat? Dacă-şi dă drumul la bucurie şi se pomeneşte de unde nici nu te-aştepţi, cu Doamne
iartă-mă? Acuma se văd prietenii adevăraţi, işi spune călărăşeanul nostru. Dar poate că el nu vrea să vadă cine-i e cu adevărat prieten şi cine nu. Sau cel puţin nu MAI vrea. Acuma, la adăpostul acestei sume de bani care neam de neamul lui n-a mai văzut aşa ceva, tot ce vrea e să se simtă in siguranţă, nicidecum ameninţat zi şi noapte.
El şi cu familia lui gata, au terminat-o cu grijile, dar, se găndeşte călărăşeanul nostru, pentru alţii grijile abia incep: cum să facă, să dreagă, să-l delapideze pe călărăşeanul nostru. In fine, n-am inţeles niciodată de ce se felicită omul care a căştigat la loto, că doar nu are nici un merit, Doamne iartă-mă, el nefăcănd decăt să completeze aiurea-n tramvai nişte numere. E ca şi cum m-aş urca eu in autobuz şi controlorul m-ar felicita pentru că a găsit asupra mea un abonament lunar valid. Sau pentru că am găsit un ceas pe jos. Cu toate astea, să-i urăm o paranoie uşoară călărăşeanului nostru şi altădată să nu mai joace la loto, că uite ce se-ntămplă.
