Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Teatrul La Scala este ceva ieşit din comun. Ca nişte culmi neatinse. Doar o exclamaţie, "Teatro alla Scala", şi dorinţa ta parcă pluteşte spre o lume frumoasă pe care nu o poţi vedea. Totuşi, multe vise devin realitate. Şi, dacă ajungi într-un târziu să vezi acea "lume frumoasă", descoperi că nu este un paradis creat de îngeri, ci unul creat de om, aici, pe pământ.
Într-o seară de martie, în senzaţionala sală La Scala, la repetiţia generală a spectacolului cu opera romantică a lui Richard Wagner "Tannhäuser", dirijată de Zubin Mehta (regia fiind semnată de La Fura dels Baus/Carlus Pandrissa), mi-am şoptit, convingător şi fără pic de ironie: Munca îl înnobilează pe om oricât l-ar hărăzi cu talent Cel de Sus. Era o seară în care se încununau eforturile soliştilor, instrumentiştilor, ale dirijorului şi corului. Planau îngerii care purtau pe aripi muzica ce o atingeau de buza auzului tău. Soliştii erau trup şi suflet personajele încredinţate. Dar, dincolo de frumuseţea vocilor, de interpretarea extraordinară a orchestrei sub bagheta maestrului Mehta, am descoperit şi ceva plăcut pentru ochi: decorurile şi costumele, fără de care spectacolul "Tannhäuser" ar fi fost incomplet. Am rostit atunci, şoptit, altă vorbă de duh: Şi meseria e brăţară de aur.
Decorurile şi costumele unui spectacol sunt realizate de oameni din spatele scenei, de mulţi oameni care nu se văd, dar fără de care o producţie nu există. Mai sunt oameni şi în faţa scenei, responsabili de lumini, de sunet. Toţi aceşti oameni, adevăraţi creatori ai segmentului de care sunt responsabili, îşi asumă anonimatul. Ei sunt ocrotitorii operei artistice. Pe ei se sprijină baza oricărei montări într-un teatru. De ei depinde chipul unei creaţii scenice. Numele lor este unul comun: maşinist-electrician-tâmplar-maestru de lumini-specialist de sunet-machior-perucher-croitor-recuzitor. În Teatrul La Scala din Milano aceştia sunt mari meseriaşi; ei se formează în şcoli. Statul are mare grijă de ei. Altfel, producţiile artistice nu ar fi ceea ce sunt. La noi nu e aşa. Nu avem şcoli pentru aceste meserii.
PRIMUL PAS
Cu doi ani în urmă, s-a ivit oportunitatea pentru Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" (TNO) de a realiza un proiect împreună cu Academia Teatrului La Scala, instituţie care funcţionează pe lângă celebrul templu cultural din Milano. Această academie are ca obiect de activitate formarea personalului artistic şi tehnic în orice ramură a artelor spectacolului. Conducerea Operetei bucureştene a fost impresionată de ceea ce a putut auzi de la specialişti milanezi, care veniseră în 2007, într-o vizită la Bucureşti, vorbind despre pregătirea colectivului tehnic de la Teatrul La Scala. De la acea discuţie şi până la începutul unui proiect comun a fost doar un pas.
S-au creat două echipe - una de la Academia Teatrului La Scala şi alta de la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", implicate în proiectul numit "Scenart", care reprezintă "un sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România". Proiectul, cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul operaţional sectorial de dezvoltare a resurselor umane "Investeşte în oameni!", este implementat de Opereta bucureşteană în perioada octombrie 2009 - octombrie 2012. Se are în vedere dezvoltarea pieţei muncii şi a resurselor umane în artele spectacolului, domeniile principale fiind, pentru început, cel managerial, administrativ şi cel tehnic. Suma destinată se ridică la 4 milioane de euro, finanţarea fiind aprobată pe o perioadă de trei ani.
Motivul pentru care TNO s-a implicat în acest proiect şi anume de a contribui "la dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului" se explică prin faptul că în România meserii specifice precum light designer, sound designer, management cultural, marketing etc. "sunt slab sau deloc reprezentate în programa educaţională a studiilor de specialitate". În procesul de muncă la un spectacol în teatru, creatorii se confruntă şi cu alte mari probleme legate de personalul tehnic, care, în general, nu are o pregătire anume, învăţând meseriile "din mers", dacă aşa ceva se poate numi învăţătură.
Proiectul a început. La 31 martie s-a încheiat o primă fază de analiză instituţională şi analiză a pieţei muncii, care a fost făcută cu metodologia şi expertiza specialiştilor de la Academia Teatrului La Scala. Echipa italiană este condusă de Umberto Bellodi, un apreciat expert în domeniu şi responsabil pe proiecte internaţionale la instituţia milaneză. Au fost vizate în acest studiu Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" şi alte patru instituţii cuprinse în proiect: Teatrul Metropolis, Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, Opera din Braşov şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski" din Constanţa, fiind cooptat ca partener şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti. S-a hotărât ca să fie acoperită o rază cât mai largă de activităţi care să se repercuteze asupra spectacolului de teatru muzical, liric sau dramatic. Apoi, echipa românească a fost invitată la Milano, pentru o "întâlnire transnaţională", discutându-se, pe puncte, studiul realizat.
Am văzut cele două echipe de proiect lucrând faţă în faţă. Seriozitatea era la cote maxime. Echipa condusă de Umberto Bellodi a pătruns adânc în realităţile româneşti, analizând situaţia din teatrele enumerate. Era o plăcere să îl asculţi pe acest expert şi pe colegii săi, printre care şi Nadia Nigris, director adjunct al Academiei Teatrului La Scala. Echipa de proiect de la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" (Răzvan Ioan Dincă - manager proiect, Laura Sterian - asistent manager, Alina Moldovan - expert comunicare, Ofelia Stanciu - expert monitorizare şi Georgeta Petrescu - manager financiar) a venit "înarmată" cu legislaţia românească în vigoare, care pune destule piedici în realizarea multor proiecte europene la ora actuală. Dar în hăţişul legislativ românesc trebuie să rezişti cu orice preţ, căci nu ai încotro. Totuşi, s-a discutat, s-au pus cap la cap lucrurile şi a rezultat: necesitatea elaborării a 16 module de formare cu obţinerea unor certificate. Astfel s-a creat posibilitatea de formare, iniţiindu-se cursuri pentru specialişti de lumini - maestru de lumini şi electrician, specialişti de sunet, de video proiecţie, pentru maşinişti, machiori, peruchieri, regizori tehnici, croitori, cabiniere, recuzitori, asistenţi de regie sau alţi specialişti din domenii precum securitatea muncii, secretariat artistic ş.a.
Pentru formarea acestora, vor veni de la Milano, de la celebrul Teatru La Scala, specialişti în domeniile respective, cei care conduc atelierele de acolo şi totodată îi învaţă meserie pe cei înscrişi la Academia acestei instituţii de cultură.
Cursurile vor fi "certificate", adică cei instruiţi vor primi atestate de la Ministerul Muncii că pot face acea meserie. Totodată, ei îi vor putea pregăti pe alţii, lucru foarte important. Iniţial vor beneficia de cursuri doar angajaţii TNO.
"Dacă la început italienii ne pregătesc numai pe noi, cei de la Operetă, căci noi am gândit şi suntem beneficiarii proiectului, noi vom putea, mai departe, împreună cu specialiştii de la Academia Teatrului La Scala, să-i pregătim, în alte etape, pe ceilalţi care fac parte din proiect, dar şi pe alţii, din afara proiectului. Creăm o mică şcoală", afirmă directorul TNO, Răzvan Ioan Dincă.
Etapa de pregătire a Teatrului de Operetă va dura din iunie până în decembrie. Apoi vor fi cursuri intensive, cursuri la care teoria va fi combinată cu practica. Bunăoară, un maşinist trebuie să facă anumite lucruri pe baza experienţei celor de la Teatrul La Scala.
Dincă spune că proiectul ar putea continua şi după 2012, iar atunci se va putea merge şi pe zona artistică. Poate peste trei ani. În opinia sa, personalul artistic de la Operetă este bine pregătit. Nu e vorba de ceva specific, pentru că avem şcoli, unde sunt pregătiţi soliştii, instrumentiştii, balerinii. Ei pot face "o supraspecializare individuală".
MESERII UITATE
Răzvan Ioan Dincă este sigur că în doar trei ani nu se va putea atinge, în totalitate, scopul propus, adică nu vor putea pregăti totul, dar cu certitudine se face acum primul şi cel mai important pas: formarea profesională într-un domeniu care la noi nu are şcoală specifică: domeniul tehnic în zona teatrului. Astfel, tehnicienii de scenă ajung "să facă aşa-zisa pregătire la locul de muncă, pe genunchi, fără să aibă şansa să înveţe de la cineva în mod didactic", iar acest lucru se răsfrânge direct asupra calităţii spectacolului, în primul rând, apoi asupra salariului acestor angajaţi, asupra condiţiilor lor de muncă.
"Este altceva să fii pregătit pentru o anumită muncă şi alta e să faci munca după ureche, după o preluare de la bătrânii în meserie şi care nu întotdeauna sunt cei mai buni, căci la rândul lor au preluat tot de la înaintaşi, de aceea este nevoie ca acum ei să aibă şcoală. Lipsa unei şcoli la noi a dus la pierderea multora dintre meseriile necesare scenei", ne spune directorul Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian", care se confruntă cu asemenea probleme şi în calitatea sa de regizor. El ne confirmă că la noi au dispărut meserii foarte necesare spectacolului. Avem foarte puţini cizmari care să confecţioneze încălţămintea pentru spectacol, nu mai găseşti oameni care fac butaforie, nu mai găseşti cortinieri sau peruchieri, aceştia fiind pregătiţi acum pentru zona de coafură de stradă şi aduşi în teatru, dar nu au pregătirea specifică pentru a lucra în teatru. De asemenea, se găsesc foarte greu broderi - cei care fac broderii pentru costume speciale necesare în spectacole. Există multe meserii pentru artele spectacolului de care la noi nici nu se ştie. Dar spectatorul trebuie să primească un spectacol de calitate, căci atunci când ajunge într-o sală precum La Scala observă imediat marea diferenţă. Nu ar fi mai bine să pregătim acasă specialişti, decât să-i importăm, căci cei străini sunt mult prea scumpi? După cerere şi ofertă. Aşa e piaţa.
ATELIERELE LA SCALA
Echipa de proiect românească a avut parte în timpul primei vizite la Milano şi de anumite lucruri practice. A ajuns nu numai în sălile de curs ale Academiei, în culisele celebrei scene La Scala, dar şi în atelierele acestui mare teatru, care se întind pe o suprafaţă de circa 9.000 metri pătraţi, la periferia oraşului Milano. Acolo a văzut, pe viu, ce înseamnă toate meseriile întrunite în crearea unei opere. Sunt meserii performante, cu zonă strict delimitată. Răzvan Ioan Dincă spune că artiştii şi creatorii de la Teatrul La Scala sunt nişte privilegiaţi, pentru că au toate atelierele la dispoziţie. Aceste ateliere oferă servicii şi pentru alte opere şi teatre din Italia şi din lume, făcând decoruri. E vorba de servicii pentru extern. Din păcate, la noi nici această soluţie nu este favorabilă teatrelor, pentru că firmele din România care mai fac aşa ceva nu au oameni specializaţi în meserii necesare teatrului.
La Milano, atelierele reprezintă o fabrică de spectacole. De aceea, s-a luat hotărârea ca pe timpul proiectului "Scenart", în cei trei ani, să beneficieze de cursuri tocmai oamenii care sunt foarte necesari acum în zona tehnică a teatrului românesc.
E fascinant nu numai în Teatrul La Scala, aflat în centrul oraşului Milano. E la fel de fascinant şi în ateliere. E o adevărată industrie. Totul e gândit bine, e pus la punct, fiecare are sectorul său de muncă, pentru că nu e nimeni priceput la toate. În fiecare pavilion există tot ce este necesar ca meseriaşul să-şi facă treaba bine. Acolo există proceduri de lucru, totul se face cu pixul în mână, unde e necesar, se notează. Se munceşte cu pasiune, cu responsabilitate. Se vede că e o tradiţie de sute de ani, că e o educaţie, că e o şcoală care îi ajută pe oameni. Există evident şi o motivare umană: salariile sunt altele acolo. Despre condiţia de muncă ce să mai spun. Echipamentele te lasă cu gura căscată. La "cantina" din cadrul atelierelor, angajaţii mănâncă la prânz doar cu 1 euro. Apoi şi legislaţia italiană îi ajută pe oameni.
Nu am putut găsi vreo comparaţie, ca să mă pot lăuda că şi la noi e aşa, poate doar în glumă, ca o ironie. E fascinant peste tot: unele sectoare din ateliere sunt ca nişte muzee. Rochii, pălării, diverse alte recuzite care au legătură cu o mare solistă sau cu un mare spectacol stau în vitrine, ca mărturie a nepreţuitelor valori. Rămâi uluit de ceea ce vezi în atelierul de croitorie sau în cel destinat perucilor, sau de spaţiul în care sunt păstrate costumele pentru spectacole, de cum sunt îngrijite.
Directorul atelierelor este o mare personalitate, un scenograf cu renume. În biroul său am văzut fotografii în care e alături de mari creatori - prietenii săi cu care a lucrat, Franco Zefirelli sau Bob Wilson. Cu toate acestea, nu-i cad galoanele, dacă el conduce echipa tehnică. E de fapt ceva în firea lucrurilor, iar la noi ceea ce e anormal a devenit normalitate.
După ce am rătăcit prin labirinturile Teatrului La Scala şi am văzut ce înseamnă partea dosită a unui spectacol, pregătirea lui din punct de vedere tehnic, mi-am dat seama că îngerii păzitori ai unei opere scenice sunt tehnicienii, cei al căror nume nu e trecut pe afiş, dar fără ei, fără buna lor pregătire, nu poate fi vorba de performanţă. Acum înţeleg de ce publicul de la Teatrul La Scala e atât de exigent. Dacă artistul a greşit, este fluierat, fără menajamente. Acolo nu ai voie să minţi spectatorul, pe care nu-l interesează ce se ascunde dincolo de scenă. El vrea să vadă produsul final, el investeşte în acest lucru. Investeşte şi statul, investeşte foarte mult, are grijă şi de artistul de pe scenă şi de oamenii din spatele scenei. În spate e gigantica industrie numită La Scala. În această industrie şi meşteşugul ca ramură, ca meserie, este o mare artă. De ce să nu fie învăţată şi la noi (măcar alfabetul lui să-l ştie lumea din domeniu).
"Investeşte în oameni!" - aşa este intitulat Programul Operaţional sectorial de dezvoltare a resurselor umane (2007-2013). Ar trebui să se ia acest lucru în serios. Mai ales că ni se întinde o mână din afară. Teatrul Naţional de Operetă a înţeles acest lucru, iar echipa e pusă pe treabă pentru o vreme îndelungată, după cum arată primele rezultate.
ECHIPE COMPETENTE DIN ITALIA ŞI ROMÂNIA
Sunt încântat de întâlnirea care a avut loc la Academia Teatrului La Scala. Cu această ocazie, beneficiarul proiectului "Scenart" (Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" - n.r.) a vizitat spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea partenerul italian, ceea ce a ajutat echipa românească să înţeleagă cum poate fi dezvoltat un sistem legat de pregătirea meseriilor necesare în artele spectacolului din România. În plus, Academia noastră este un exemplu în ceea ce priveşte crearea şi implementarea unor bune practici, tocmai datorită importanţei fondurilor europene; pornind de la existenţa unui teatru (în acest caz Teatro alla Scala) şi de la tot ce a acumulat, centrul de pregătire care este Academia a valorificat această moştenire, aceste proceduri de lucru, metodologii şi programe, transformându-le în capital. Acest lucru a fost posibil în ultimii 15 ani graţie sprijinului substanţial oferit de fondurile structurale şi, mai ales, datorită modului eficient de utilizare a acestora. Sunt convins că acest mod de lucru poate fi exportat. Echipa de proiect a Teatrului Naţional de Operetă a dat dovadă, în primele şase luni, de competenţă, obţinând, spun eu, rezultate bune (...) De apreciat atenţia ei pentru "oamenii din culise", care sunt nervul succesului unui spectacol. (Umberto Bellodi)
ACADEMIA TEATRULUI LA SCALA
Înfiinţată în 2001 ca o fundaţie privată, pentru a oferi autonomie Departamentului Şcoală, Instruire şi Dezvoltare din cadrul Teatrului La Scala, care a existat din 1991, Academia pregăteşte anual peste 400 de noi talente pentru artele spectacolului şi are ca scop atât formarea profesională, cât şi educaţia iniţială şi educaţia permanentă. Sunt organizate cursuri, spectacole, expoziţii, conferinţe în parteneriat cu universităţi, fundaţii, sindicate şi centre de formare. Unul dintre fondatorii Academiei este Teatrul La Scala, care deţine controlul şi o majoritate absolută în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei La Scala. Academia are patru departamente: balet, muzică, scenă şi management. Dispune şi de un centru de consultanţă pentru activitate în artele spectacolului, dar şi de un departament special dedicat dezvoltării transnaţionale de programe comunitare. Are şi o activitate internaţională, oferind cursuri de formare la nivel înalt, acoperind toate meseriile artelor spectacolului, de la solişti de operă la instrumentişti din orchestră, de la balerini la scenografi, de la specialişti în design de costume la machiori, peruchieri, manageri. Studenţii de aici au ocazia să lucreze alături de profesioniştii Teatrului La Scala. În fiecare an, stagiul se încheie cu un proiect - operă pusă în scenă de Teatrul La Scala, spectacol realizat de studenţii tuturor departamentelor.
