Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă te cheamă Bertzi, dacă ai visat "o iubire cum n-a fost şi nu e,/ Deşi tot mai rece şi singur cărarea mă suie", dacă de trei decenii cânţi cu drag, de dragoste, din dragoste, rişti să fii făcut afiş la Cinema Patria, în numele Dragobetelui.
Ducu Bertzi a riscat şi a câştigat spectacolul DragoBertzi la 22 februarie, începând cu ora 19:30. Aurel Mitran este "regizorul" care l-a pus în scena Patriei pe "omul pădurii". Ducu este îndrăgostit de muzică. I-a trudit pământul, i-a cules roadele, a aşteptat trecerea anotimpurilor şi întotdeauna a cules ceea ce a semănat. Doar a fost prezent când i s-o-mpărţit norocu'... A ştiut să-şi facă parte din norocul unei lumi (cea a muzicii).
"M-am lansat la Cenaclul Flacăra în toamna lui '79 la Teatrul Ion Creangă. Cântam de trei ani la Casa Studenţilor din Bucureşti, eram în grupul Song, dar voiam la Cenaclu - povesteşte Ducu. Acolo era adunată toată floarea folkului românesc şi simţeam că dacă nu voi ajunge pe acea scenă nu prea am alte şanse cu folkul. După repetiţia de la Song de duminică după-amiaza, am plecat la teatru.
Am vorbit cu Doru Stănculescu, cu Mircea Vintilă şi ei m-au prezentat redactorului care se ocupa atunci de Cenaclu, dl Adrian Dohotaru... M-a pus să cânt ceva deosebit ce nu s-a mai cântat, din zona Maramureşului. Ştiam un cântec de la o foarte bună prietenă, un om cu totul special, din Baia Mare - «Când s-o-mpărţit norocu'». Ea nu avea chemare spre o carieră artistică, dar m-a învăţat câteva piese superbe. L-am cântat şi cu ăsta am rămas.
Seara mă prezintă dlui Păunescu, care îmi spune «piesa asta trebuie cântată hotărât, cu năduf - ca şi cum ai da cu cuţitu-n piatră» - nu lâlâit cum o cântam. I-am modificat abordarea, a ieşit foarte bine, şi asta mi-a fost amprenta pentru ani buni. În următorul turneu m-au şi luat cu ei."
După o lună, Ducu Bertzi primeşte un telefon la fabrica unde lucra. Era chemat la radio să înregistreze piesa. "În seara aia am crezut că m-a părăsit norocul. Am ajuns acasă târziu, stăteam pe la Stadionul Olimpia. Mi-am luat chitara, dar nu venea nici o maşină care să mă ducă spre centru. Am luat-o pe jos până la metrou şi cu chiu, cu vai am ajuns la radio când cei din Studioul 6 se pregăteau de plecare. Au fost totuşi drăguţi şi au mai stat să înregistrez piesa. Nu a fost simplu, eram neîncălzit, chiar îngheţat... Era începutul lui noiembrie, dar inginerul Mihai Prisăcaru a fost înţelegător şi m-a ajutat. Aşa am înregistrat prima mea piesă în radio. O piesă de acasă despre nenoroc, dar care mie mi-a fost de bun augur".
"SĂRACA LUME DE MULT/ BUN-O FO' ŞI S-O TRECUT"
Spectacolul DragoBertzi are o poveste. Povestea lui Bertzi. Veţi asculta cântecele pe care Ducu le-a luat cu el din Maramureş şi le-a purtat frumos peste tot în lume. Şi "Cântecul bătrânesc" se află în program. Este un cântec rar întâlnit în concertele lui Ducu. Există o explicaţie! "L-am auzit la începutul anilor '80, într-o seară geroasă de ianuarie, în comuna Sieu. Aveam la mine un casetofon şi m-a dus cineva la o familie de bătrâni care ştia cântece vechi. Nu pot uita seara aceea. Eram într-o casă veche de lemn şi printre crăpăturile de la uşă se vedea noaptea geroasă de afară. Bătrâna a început să-mi cânte, unele-altele, doine, bocete, ce îşi aducea aminte. Bătrânul rupea în acest timp vreascuri şi le arunca în sobă... La radio, după înregistrare cântecul a fost trimis la arhivă, la Jilava. Nu se putea difuza un cântec care începea cam aşa: «Săraca lume de mult/ bun-o fo' şi s-o trecut». Nici după '90 nu a avut o soartă mai bună. Lumea credea că plâng după vremea de-abia apusă".
