"Motive" o expoziţie de pictură semnată de poetul Marin Sorescu s-a deschis, luni, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, regretatul scriitor fiind omagiat în cunoscuta Rotondă 13, dedicată de această dată autorului volumelor "La lilieci".
Criticul de artă Pavel Şuşară a apreciat "intuiţia şi capacitatea lui Marin Sorescu de a citi o imagine care venea din mediul înconjurător şi de a o comunica, într-un spectacol de inteligenţă, de extraordinară empatie cu lumea pe care o observă"."Este o pictură de mâna stângă, în sensul unei relaţii magice cu universul, este o perspectivă afectivă, rămasă într-un moment stagnant de dezvoltare a personalităţii şi în clipa în care va fi cunoscut, se va vedea ce înseamnă cu adevărat Marin Sorescu pentru cultura română", a mai spus Pavel Şuşară.
Criticul a evidenţiat faptul că, la fel ca şi alţi scriitori precum Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Radu Boureanu, Gabriela Melinescu se remarcă "inocenţa, tipul de sensibilitate sălbatică, debordantă" care caracterizează arta plastică a poetului-pictor.
"Scria cu dreapta şi picta cu stânga", a mărturisit, la vernisaj, Sorina Sorescu, nepoata poetului, precizând că printre proiectele Fundaţiei "Marin Sorescu" se află itinerarea expoziţiei, recuperarea manuscriselor scriitorului, precum şi un Colocviu universitar dedicat lui Marin Sorescu, organizat de Universitatea din Craiova, care va avea în prim-plan, în primăvara acestui an, integrala "La lilieci".
Potrivit nepoatei scriitorului, în Bucureşti, pe Strada Grigore Alexandrescu nr.43, unde poetul a locuit în timpul vieţii, va fi deschisă o casă memorială.
Marin Sorescu (19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani.
Poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător, el a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate.
De asemenea, Marin Sorescu a fost preocupat de pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate.
A debutat în 1964, la 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi", până la moartea sa, în 1996, publicând încă 23 de volume şi devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără "TuşiţI" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de patru volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume poezie, eseu, jurnal şi roman.
"Atunci când pictez mă simt foarte bine. Pictura înseamnă o descătuşare, în timp ce poezia, proza sau critica înseamnă totuşi o veselie şi, ca veselie, presupun o anumită obligaţie. Deci pictura o fac de bunăvoie. Dar aş spune că pe toate le fac de bunăvoie. Nimeni nu ne obligă să fim nici scriitori, nici poeţi, nici dramaturgi, nici pictori. Trebuie să existe pornirea să lucrezi în sfera inefabilului...", mărturisea poetul.