Instituţii ecleziastice

Compendiu de legislaţie bisericească (secolul al XIX-lea),
Ioan-Vasile Leb, Gabriel Viorel Gârdan,
Presa Universitară Clujeană

Absenţa unei lucrări de specialitate, care să prezinte avatarurile constituţionale pe care o instituţie ecleziastică le-a suferit de-a lungul timpului, a constituit punctul de plecare al volumului  Instituţiile Bisericii Ortodoxe Române din Transil-vania.

Studiul de faţă face parte dintr-un proiect mai amplu, care urmăreşte modul de funcţionare al instituţiilor ecleziastice ortodoxe locale, respectiv parohia şi protopopiatul şi a interacţiunii acestora cu instituţiile centrale, Episcopie, Mitropolie, Consistoriul, în exerciţiul administraţiei bisericeşti. De asemenea, cercetarea urmăreşte să releve evoluţia fiecărei instituţii în parte, modul în care unele atribuţii au fost transferate de la una la alta, sau modul în care aceste atribuţii s-au interferat de-a lungul secolului al XIX-lea. Altfel spus, în acest studiu se încearcă reliefarea relaţiei dintre Biserică şi modernizare, faptul că odată cu Statutul Organic preotul, protopopul, episcopul, mitropolitul au atribuţii clar definite, denotând un semn al modernizării instituţiilor în cauză. Raţionalizarea administraţiei ecleziastice la toate nivelurile a adus cu sine beneficii slujitorilor Sfântului Altar, dar şi suficiente provocări.

Textele publicate în acest volum acoperă spectrul larg al legislaţiei ecleziastice ortodoxe din Transilvania, apariţia acestui compendiu fiind necesară în condiţiile în care specialiştii în istoria Bisericii Ortodoxe Române, ai dreptului canonic şi teologii aveau acces mai greu la documentele legislative, unele dintre ele încă netranscrise până în prezent din chirilică, iar altele dispersate prin diferite volume de documente.