Teribilă carte ar ieşi aceea care ar înmănunchea scene delicioase de spectaculozitate aparte petrecute în culisele scenei sau când marile personalităţi artistice erau pur şi simplu români obişnuiţi trecând pe o stradă a destinului. Spontaneitatea, harul, imginaţia vedetelor creau haz mai strălucitor atunci când nu se ridicase cortina. De exemplu, se făceau repetiţii la îndrăgitul Teatru Fantasio din Constanţa pentru un spectacol grandios dedicat zilei de naştere a marelui conducător, cel mai iubit fiu Nicolae Ceauşescu.
Pe scenă trona un tablou uriaş cu Tovarăşul iar actorii, dansatoarele „defilau” îmbrăcaţi în salopete de muncitori, în halate de cercetători, în îmbrăcăminte de mineri. În timpul repetiţiei se stinge însă lumina. Probabil un defect de la reţea. Pe întuneric cineva întreabă: ce s-a întâmplat, de unde s-a stins lumina? La care inegalabilul Jean Constantin a spus: „De la tablou”. Vă daţi seama ce hohote de râs au izbucnit lângă tabloul Tovarăşului marele gânditor al economiilor. O veritabilă carte de istorie a scenei româneşti şi a televizunii este maestrul Dan Mihăescu, scriitorul de talent care a compus majoritatea cupletelor, scheciurilor rămase în legenda românească.
Iată o altă istorisire a reputatului scriitor Dan Mihăescu. „La un moment dat s-a desfiinţat Departamentul de divertisment din TVR, şi a venit ordin să ştergem benzile cu scheciuri. Să înnebunesc nu alta! Şi într-o noapte pe ascuns m-am dus la televizune şi am montat o casetă cu apariţii ale lui Toma Caragiu însumând 118 minute de bijuterii actoriceşti. Ca să nu fie aruncată caseta am scris pe ea la derută «Vizita de lucru a Tovarăşului în judeţul Alba». Numai că viaţa se suceşte şi te pune în situaţii stranii. Imediat după 1990 noua conducere a televiziunii postrevoluţionare a hotărât să fie şterse toate casetele cu Ceauşescu. Iarăşi era să înnebunesc. Am fugit cu disperare să salvez cupletele cu Toma Caragiu pitite sub eticheta falsă «Vizitele lui Ceauşescu»„.
Drăgălaşă cum a fost tot timpul Emilia Popescu se văita că nu suportă să apară pe scenă cu ochelarii ei de mioapă. Şi cu riscurile de rigoare îşi lăsa ochelarii în culise. Fără lentile, însă, când lumina nu era tare pe scenă bâjbâia. Aşa că, s-a lovit cu fruntea de un decor crezând că e o fereastră şi şi-a spart capul. Nicu Constantin era vestit pentru replicile lui mustind de umor izbucnite de pe buzele marelui comic chiar pe stradă. Îşi conducea maşina odată şi răsturnase pe gât câteva pahare. L-a oprit un miliţian de la Circulaţie din aceia cu uniformă albastră şi caschetă albă. Omul de la Circulaţie se răsteşte la Nicu Constantin: „Se simte că aţi băut, suflaţi în fiolă!”.
La care marele comic dă un răspuns superb: „Nu suflu în fiolă că te fac şi pe tine grănicer, te înverzesc şi pe tine la uniformă!”. Şi tot un carambul verbal la o intersecţie între doi mari slujitori ai scenei. Între doi vechi ochelarişti Nicu Constantin şi Mişu Fotino amândoi şi cu niscaiva strabism, privire crucişe. Nimeni nu ştie cine n-a acordat prioritate cert că aflaţi la volan Mişu Fontino şi Nicu Constantin şi-au buşit maşinile. Mişu Fotino a strigat nervos: „De ce nu te uiţi pe unde mergi?”, la care Nicu Constantin a răspuns fulgerător: „Dar tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?”.