Paul Lucian Brusanowski, Stat şi Biserică în Vechea Românie între 1821-1925

Presa Universitară Clujeană
Stat şi Bisericã în Vechea Românie între 1821-1925 prezintã evoluţia relaţiei dintre Bisericã şi Stat, pe de o parte, şi a celei dintre ierarhie şi clerul inferior/societate, pe de altã parte. Este prima încercare de abordare sinteticã şi sistematicã a acestei chestiuni, pe baza actelor emise de forurile legislative ale Statului, precum şi a presei bisericeşti şi a principalelor lucrãri polemice redactate de oameni politici, episcopi şi teologi.

Epoca istoricã abordatã  este una caracterizatã de strãdania continuã a factorilor politici de a moderniza societatea şi de a limita prerogativele ierarhiei bisericeşti. O atenţie deosebitã în acest sens a fost acordatã de Guverne imenselor averi bisericeşti, dintre care unele se aflau în folosinţa Locurilor Sfinte (mãnãstirile închinate), iar altele în cea a ierarhiei şi a egumenilor de mãnãstiri (mãnãstirile pãmântene). În primele patru decenii ale perioadei analizate, autoritatea guvernamentalã a încercat şi reuşit, în cele din urmã, în timpul lui Cuza, sã secularizeze aceste averi şi sã le foloseascã în scopul modernizãrii ţãrii. Prin aceasta însã, Biserica a fost nevoitã sã traverseze o profundã crizã materialã şi spiritualã pânã când autoritatea guvernamentalã a adus soluţiile considerate necesare emiţând în 1893 Legea clerului mirean (prin care preoţimea a fost îndreptãţitã sã primeascã salarii de la Stat) şi Legea Casei Bisericii, în 1902, iar pe de altã parte încercând o reformã constituţionalã a Bisericii, prin înfiinţarea Consistoriului Superior Biserices (1909).

Pentru a înţelege mai bine sitauţia în care se afla biserica românescã la cumpãna dintre secolele XIX-XX, sunt prezentate comparativ şi modurile de administrare a celorlalte Biserici Ortodoxe surori din vremea respectivã.

În finalul lucãrii sunt redate principalele acte legislative ale Statului român privitoare la biserica naţionalã.