Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşezate faţă în faţă, deapănă amintiri despre lumea de ieri şi comentează veştile din cea de azi în vitrina de la Galateca. Şi-au înnoit hainele. ŞI năzuinţele. Ei sunt Draga şI Dragu: două scaune care ştiu să şoptească poveşti pentru cei care au curiozitatea de a le asculta...
Irina Neacşu este un tânăr designer care a creat o punte între lumea copilăriei şI cea a anilor noştri şI a realizat o colecţie excepţională de scaune cu… personalitate. “Life of a Dream – a chairy fantasy” este un cvartet de... scaune care ne istorisesc despre visurile copilăriei. Cu acest proiect Irina Neacşu a mers la Florenţa, la “Florence Design Week”, fiind, de altfel, singurul designer român care a participat la acest eveniment în luna mai, în cadrul expoziţiei “International Young Big Ideas”, care s-a desfăşurat într-un cadru neobişnuit. Este vorba despre complexul “Le Murate”, o fostă închisoare convertită într-un spaţiu urban contemporan, în care şi-au prezentat proiectele tinerii designeri care folosesc în conceptul lor materiale reciclabile sau susţin o atitudine ecologică în design.
Irina Neacşu a dus la Florenţa cvartetul de scaune ce depănă patru visuri de copil: Arhitectul, Veterinarul, Poştaşul şi Balerina.
Aducând în actualitate obiecte abandonate sau donate, salvate printr-un proces minuţios de restaurare, Irina Neacşu le-a schimbat destinul, împrospătându-le anii cu un mix exuberant de ţesături, aplicaţii, broderii şi culori. “Povestea scaunelor reinventate a început în 2010, când balconul de acasă s-a supraîncărcat de tot felul de scaune luate de prin gunoi, pur şi simplu din milă şI dintr-o enormă pasiune pentru autentic. Eu mă specializasem în restaurare, în cadrul Facultăţii de Arhitectură, lucrasem pe şantiere de restaurare, iar toată această sferă a tradiţiei, a vechiului, a autenticului, îmi este la suflet. Am remarcat că multă mobilă a copilăriei noastre este acum asociată cu un vechi «rău», cu o eră comunistă pe care o rejectăm, când, de fapt, ea rămane parte fundamentală din construcţia noastră, şi putem să o privim ca pe o particularitate interesantă. Am trecut pe langă multe scaune lăsate în stradă, până când am început să le târăsc după mine şi să le ţin...pentru cândva, când voi vedea ce pot face cu ele. Aşadar, 2010 a fost momentul în care am găsit un loc de atelier şi am început să meşteresc la vechiturile mele, hotărâtă că acesta este un proiect de suflet şi aşa va rămâne, înainte de toate. Ulterior, mi s-a spus că acest lucru se simte. Dincolo de bucuria de a lucra cu lemnul, am descoperit, încă de la primele scaune, sau mai bine zis am redescoperit, dragul de ilustraţie. Am lucrat mult timp ilustratie pentru cărţi de copii, şi cred că ludicul a rămas în toate proiectele mele. Aşadar, am reluat ilustraţia, de data asta în textil, ca o alegorie a poveştilor vechi, spuse în cuvinte noi, ca o reinterpretare a autenticului, într-o zonă a designului contemporan. Este, cum spuneam, un proiect de suflet, un manifest despre dezrădăcinarea pe care o observ în jur, un apel la păstrarea poveştilor şi tradiţiilor, un gest de creativitate, şi o prezentare a viziunii mele, ca designer, vizavi de elementele care ar trebui să ne populeze spaţiul în care trăim, prin caracterul ludic şi culoare ”, mărturiseşte Irina Neacşu.
A creat primele două scaune după o vacanţă în Olanda, iar poveştile pe care le-a conturat ulterior au sosit după cum au fost rostuite. “Nu cred că există o istorisire anume, însă ştiu că am dus de mică dorul de «la ţară» şi am fugit mereu cu drag din oraş pentru a atinge pământul, piatra, lemnul, iarba, pentru a dormi în aşternuturi de cânepă, pentru a mirosi laptele proaspăt, la Sibiu. De atunci, tot ce fac ţin să se inspire din natură sau să aibă legatură cu tradiţia. Şi, pentru că toată această stare aminteşte de binele şi optimismul copilăriei, fiecare proiect devine un soi de «playground». Scaunele din colecţia «Life of a Dream» provin de pe stradă sau de pe la «ţara» prietenilor, au poveşti frumoase şi spun, cu o anume tristeţe, povestea multor vise abandonate”, spune designerul.
“Arhitectul” din cvartetul Irinei Neacşu este un «art deco», de altfel cel mai apreciat stil de către arhitecţii contemporani. «Poştaşul» este un «thonet» original, cel mai internaţionalizat design de scaun. «Veterinarul» este un scaun al modei comuniste, care şi astăzi poate fi găsit în multe curţi, prin satele noastre. «Balerina» - spune Irina Neacşu - “este probabil cel mai popular scaun proletar al anilor '80, ce pe vremuri avea o ţinută de gală”.
Draga şI Dragu au şI ele povestea lor, cu adânci rădăcini în lumea satului românesc. Purtând motive tradiţionale, îmbinate perfect cu elemente moderne, Draga şI Dragu ne provoacă la o conversaţie tainică despre arta de a readuce în anii noştri obiecte ce, până mai ieri, nu mai erau de folos nimănui.
