Week-end-ul americanilor

EVENIMENT ● Cannes se pregăteşte pentru Spielberg
În fine, după un demaraj fără strălucire, Festivalul de la Cannes se pregăteşte să recupereze spectaculos. Week-end-ul va fi dedicat, în afara competiţiei, unor mari cineaşti americani.

EVENIMENT ● Cannes se pregăteşte pentru Spielberg
Corespondenţă din Cannes
În fine, după un demaraj fără strălucire, Festivalul de la Cannes se pregăteşte să recupereze spectaculos. Week-end-ul va fi dedicat, în afara competiţiei, unor mari cineaşti americani.


Sîmbăta e a lui Woody Allen, prezent astă-seară cu mult aşteptatul "Vicki Cristina Barcelona". Duminica va fi a lui Steven Spielberg, cu "Indiana Jones şi Împărăţia Craniului de cristal. E loc, la Cannes, pentru toate tipurile de cineaşti: şi pentru sofisticaţi, şi pentru copiii mari, şi pentru esteţi, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci, şi pentru angajaţi, şi pentru ermetici – şi poate tocmai de aici provine măreţia festivalului: din inteligenţa cu care ştie să asambleze din toate cîte puţin, realizînd un fel de portret redus la scară al cinema-ului planetar.


RARA AVIS. Idealul selecţionerilor, afirmat ani la rînd, rămîne însă marele "film de autor" capabil să fie şi "de public". Să zicem, la întîmplare, din istoria Cannes-ului, "La Dolce Vita" al lui Fellini, "Breaking the Waves" al lui Lars von Trier, "Underground" al lui Kusturica. Doar că "producţiile" de acest gen sînt rare. Din ce în ce mai rare, se plîng cei ce văd mii de filme pentru a selecta cîteva  zeci pentru un festival. Iar uneori se întîmplă ca pojghiţa preţioasă să nu ascundă un film de autor, ci mai degrabă un film de serie, cum s-a întîmplat anul acesta, chiar cu filmul de deschidere, "Blindness". În plus, a fost ridiculizată copios la Cannes ideea de a demara sub semnul "Orbirii" tocmai un festival al imaginii! Ca şi ideea de a alege pentru afiş o fotografie semnată David Lynch, cu o blondă platinată, şi ea "în ceaţă", cu o bandă neagră peste... ochi. Unii au spus sau au scris că afişul ar fi "oribil". De gustibus. Printre cei 4.000 de critici şi ziarişti acreditaţi la Cannes pot să circule patru mii de păreri. Cred că afişul "se vede", se ţine minte şi se leagă de o anumită idee de "glamour", de feminitate inventată tocmai prin şi pentru cinema...


SHOW PE COVOR. Apropo de feminitate, defilarea de pe scara cu covor roşu – care, se ştie, face parte din spectacol – a inclus cîteva apariţii cu adevărat remarcabile. În fond, mulţimea care se adună la intrarea de la Palatul festivalului nu e interesată de evoluţia sau de involuţia cinematografului, nici de tranzacţiile de la cel mai mare tîrg de film al lumii, ci vrea să o vadă, de pildă, pe Cate Blanchett, în rochia vaporoasă, numai volane, din organza, roz somon, creaţie Armani... Mulţimea se bucură de vîrtejul de mătăsuri, culori, decoltee, şi mai ales bijuterii, kilograme de diamante, împrumutate starurilor pentru o seară, numai pentru ca în ziarele de a doua zi să apară scris: "Diamante de la Chopard"... Mulţimea nici nu intră la filme, în lipsă de bilete, dar studiază hărţi cu repartizarea pe hoteluri a starurilor: Madonna, Sean Penn şi Tarantino sînt la Carlton, Catherine Deneuve la Majestic, Julianne Moore la Martinez, Nanni Moretti la Gray d’Albion... Şi Robert de Niro la...

Pentru mulţime, mult mai importantă decît selecţia oficială a festivalului e ştirea că Angelina Jolie, aici de faţă, va naşte în curînd, ba mai mult, vestea a căzut ca un trăznet pe Croazetă, va naşte gemeni, ba şi mai mult, va naşte la Monaco, ba şi mai şi mai mult, Brad Pitt aleargă să cumpere o proprietate în zonă, şi nu găseşte, sărmanul, pentru că vrea neapărat cinci hectare în jurul casei, iar casa să fie cel puţin din secolul al XII-lea... Cui îi mai pasă de declinul cinematografului, în aceste condiţii. În loc de concluzie: trebuie făcută o departajare netă între Cannes-ul circului mediatic şi Cannes-ul "celălalt", între Cannes-ul flash-urilor şi proiectoarelor şi Cannes-ul cercetător, din întunericul sălilor de cinema...

Principiul lui Sean Penn

Deocamdată, de prost augur pentru viitorul palmares, dar poate mă înşel, mi s-a părut o declaraţie din start a preşedintelui juriului, Sean Penn, el însuşi un actor şi un regizor pasionat de politică: "Cineastul pe care o să-l premiem noi trebuie să fie cît se poate de conştient de lumea în care trăieşte!". Principiul e restrictiv sau limitativ, pentru că există cineaşti valoroşi neinteresaţi de "lumea în care trăiesc", ci de lumea interioară, sau de lumea de dincolo, sau, oricum, de altă lume. Să sperăm că nu se va repeta, la actuala ediţie, ce s-a întîmplat acum cîţiva ani, cînd preşedintele juriului a fost tot un american, şi tot un original (Tarantino), care s-a simţit obligat să premieze un film anti-Bush, să politizeze, aşadar, palmaresul, mai ales că, şi atunci, veneau alegerile...