Scena crimei. Testamentul lui Nobel

“Şi mai sunt şi împuţiţii ăia de cetăţeni, care nu încalcă legea niciodată şi care se spionează unul pe altul. Mişună peste tot, notează tot, cu grijă şi conştiincios, îi sună pe poliţiştii ăia dulci şi prietenoşi, ori de câte ori văd ceva suspect. Ce rataţi! Până şi la dracu-n praznic, dacă-şi plimbă câinele, se opresc şi dau telefon să raporteze ceva. Nu le e greaţă de viaţa lor?”
___________________________________

Țara cu astfel de locuitori e Suedia. Şi tocmai datorită vigilenţei şi responsabilităţii de care aceştia dau dovadă, criminalii din romanul “Testamentul lui Nobel” de Liza Marklund sunt demascaţi cu mai multă uşurinţă.

10 decembrie. La un dineu de gală organizat cu prilejul festivităţii de decernare a Premiilor Nobel participă 1300 de invitaţi. În Primăria oraşului Stockholm sunt prezenţi şi Regele şi Regina. Mâncăruri rafinate, băuturi alese. Rând pe rând, perechile se avântă pe ringul de dans. Evident, totul se desfăşoară în condiţii de maximă securitate – printre oaspeţi sunt mulţi agenţi în civil, iar afară veghează forţele de ordine.

Şi totuşi... Atmosfera de bună dispoziţie este spulberată brutal de zgomotul unor împuşcături. Caroline von Behring, de la Karolinska Institute, Preşedinta Comitetului pentru Premiile Nobel, şi mai mulţi poliţişti cad seceraţi de gloanţe.

Printre invitaţii la sindrofie se află şi jurnalista Annika Bengtzon, “o nenorocită în goană după senzaţional”, pe care am mai întâlnit-o în romanele “Studio 69”, “Fundaţia Paradis”, “Explozii la Stockholm”, “Prime-Time”. Ea porneşte o anchetă pe cont propriu pentru a descoperi criminalul. Are sprijinul poliţiei şi al colegilor ei de la “Kvallspressen”, tabloidul la care lucrează. Ignorând tracasările din propria sa familie, certurile cu vecinii săi ciudaţi, ea pune cu abilitate întrebări unor martori-cheie. Printre aceştia – cercetători la Karolinska Institute. Discutând cu ei, ziarista află cu surpriză de existenţa unor relaţii tensionate între cadrele universitare, despre invidia care îi macină uneori, şi despre furturi intelectuale. Iar selectarea candidaţilor pentru laurii celor mai râvnite premii din lume înseamnă şi bătălii în culise, şantaj, ameninţări.

Toate firele conduc spre o asasină cu ochi galbeni, plătită pentru a suprima pe cei care se opun nominalizării unui anumit candidat, dornic să obţină premiul pentru a-şi dezvolta afacerea şi a obţine un profit de zeci de miliarde de dolari.

Însă nu numai trama poliţistă e demnă de urmărit în această carte pasionantă. Liza Marklund descrie cu exactitate palpitanta viaţă dintr-o redacţie, oferă multe amănunte din culisele decernării Premiilor Nobel şi despre Nobel însuşi. Ştiaţi, de pildă, că ilustrul suedez a avut un frate mai mic care a pierit într-o explozie, mânuind în laborator nitroglicerină? Cunoaşteţi înclinaţia spre beletristică a savantului şi ce scandal a stârnit hotărârea lui de a-şi lăsa averea pentru a recompensa performanţe în literatură, medicină, chimie,fizică, economie, şi de a-i onora pe luptătorii pentru pace şi înţelegere între popoare?

Cu acest roman cuprinzând multe detalii picante şi inedite pentru marele public, scriitoarea suedeză îşi continuă cu succes cariera literară, “jucând în propria ligă”, şi atrăgând şi mai mult atenţia asupra thrillerului nord-european.
___________________________

“A ridicat geanta în direcţia cuplului care dansa şi a ţintit în piciorul bărbatului primul foc. Sunetul abia auzit, reculul minor. Bărbatul a căzut în genunchi, lăsând femeia neprotejată. A ridicat din nou poşeta, a ţintit spre inima femeii şi a tras al doilea foc. A dat drumul revolverului în poşeta găurită, care-i atârna pe umăr.”