Din respect, să-i lăsăm să existe!

„Nu există oameni mari şi oameni mici, ci numai oameni care se străduiesc să-şi facă datoria”, spunea Alexandru Vlahuţă. La 78 de ani, regizorul Gheorghe Naghi se străduieşte să-şi facă datoria.
A realizat peste 20 de filme de lung metraj şi peste 100 de scurt metraj, ştiinţifice şi documentare. Enumăram doar câteva titluri care sunt grăitoare: „Bădăranii”, „Două lozuri”, „D’ale Carnavalului”, „Telegrame”, „Dumbrava Minunată”, „Aventurile lui Babuşcă”, „De-aş fi Peter Pan”, „Elixirul Tinereţii”, „Doi bărbaţi pentru o moarte” etc. A obţinut 14 premii naţionale şi internaţionale.

Este o valoare de care foarte mulţi am uitat sau despre care nu ştim (mai) nimic. Dar asta nu înseamnă că Gheorghe Naghi nu există! Şi nu se lasă doborât de ignoranţa noastră. Face tot ce îi stă în putinţă ca să mai existe în artă, că doar în arta cinematografică îi este locul. Suntem total nedrepţi atunci când nu le apreciem meritele slujitorilor artei care, culmea!, mai sunt încă în viaţă. Ne trezim doar atunci când dispar din acestă lume pământească. M-au durut cuvintele lui Gheorghe Naghi pe care ni le-a împărtăşit anul trecut, de ziua lui. Citez: „Paradoxul zilelor noastre este că putem avea clădiri mari, dar suflete mai mici! Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă mai demnă!”.

Am putea să ne facem o viaţă mai demnă ocupându-ne de educaţia generaţiilor viitoare. Gheorghe Naghi m-a sunat până i-am răspuns şi a tot insistat pentru că avea de ce. Voia să-mi împăr­tă­şeas­că o faptă bună pe care o va duce la bun sfârşit în lu­na iulie. M-am bucurat că „este folosit” din nou pentru calităţile sale regizorale. Am găsit răgazul pentru a primi informaţiile preţioase. „Unde sunt matine­ele de la ora 10:00, unde sunt sălile destinate filmelor pentru copii?” – mă întreabă, desigur retoric, regizorul. Nu mai există nimic! Guvernul, prin Hotărârea nr. 747/1994, trebuie să finanţeze de la bugetul de stat filmele de interes naţional şi de o importanţă deosebită pentru cultura românească. Unde sunt aceste filme? Miliarde de lei, ce reprezintă investiţia în Cinematografia Română, trebuie să-şi găsească o eficienţă obligatorie în realizarea unor filme de ţinută destinate celor aproape 5 milioane de copii. La TV se difuzează producţii noi şi destul de modeste din alte ţări. Iar noi, care am adus zeci de premii cu filmele noastre şi au fost cumpărate de zeci de ţări, suntem la îndemâna unor producţii «curioase» şi costisitoare.

Copiii noştri au avut prilejul să vadă filmele româneşti realizate de Elisabeta Bostan sau Ion Popescu-Gopo (care chiar dacă a murit opera rămâne pentru eternitate). De asemenea, noi, regizorii de filme pentru copii, cât mai suntem în viaţă trebuie să formăm o tânără generaţie de regizori pentru realizarea acestui gen de film.”

„Nu te minţi singur! – spunea Dostoievski în Fraţii Karamazov. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui şi să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, şi astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-şi omoare urâtul, se lasă în voia patimilor şi ispitelor trupeşti, şi, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el şi un animal?” Să nu ne mai minţim! Respect! Acest cuvânt a devenit atât de scump, încât nu ni-l mai permitem. Şi ce păcat! Ne permitem, în schimb, să consumăm „nesimţirea” în cantităţi industriale. Puţini oameni mai au deprinderea de a se respecta, de a-şi respecta valorile. Ce frumos îmi vorbeşte Gheorghe Naghi despre Ion Popescu-Gopo, despre Elisabeta Bostan! Câtă preţuire are pentru ei şi pentru mulţi alţi oameni valoroşi cu care a lucrat până mai ieri-alaltăieri...! A observat, din tonul vocii mele, că sunt un pic abătută şi a început să-mi povestească despre superstiţia lui Ion Popescu-Gopo. „Astăzi e marţi! Gopo n-ar fi ieşit din casă în ziua de marţi, cu trei ceasuri rele! Nici nu mânca marţea! Îi era teamă că, seara, o să i se facă rău. Se temea de ziua de marţi! Începuse să ne molipsească şi pe noi, cei din jurul său.”

Acestui OM îi era frică de o zi din calendar?! Despre acest OM Tudor Arghezi spunea: „Diavolul binefăcător al acestui nobil univers delicat şi tonic, intercalat în forfota timpului şi a existenţei agitate, se cheamă cu numele pământesc de GOPO, celebru şi căutat împrejurul planetei. Filmele acestui român, cu nume derivat din Popescu, a ridicat Popeştii noştri, luaţi până mai deunăzi în răspăr, până la prestigiul mondial. America îi cere Buftei filmele lui, pe nevăzute”. Deşi trăim într-o lume bezmetică, violentă şi becisnică, să nu uităm totuşi să apreciem puţinele valori pe care le mai avem, respectându-le dreptul de a exista. Să nu să le îngropăm de vii sub tonele noastre de ignoranţă! 

„Să ecranizăm basme româneşti!”
Alături de Ion Popescu-Gopo şi Elisabeta Bostan aţi fost un reprezentativ realizator de fil­me pentru copii. De ce nu s-a mai realizat nici un film pentru şi despre copii?
Cei care am mai rămas să reali­zăm astfel de filme am fost sacrifi­caţi de lipsa de fonduri şi de o ne­în­ţelegere, atât din partea Centru­lui Naţional al Cinematografiei, cât şi din partea unor foruri superi­oa­re, cum ar fi Ministerul Culturii, Ministerul Învăţământului, UNI­CEF, care au trecut cu vederea rea­li­zarea unor asemenea filme. În schimb, banii alocaţi Cinema­to­gra­fiei au fost cheltuiţi pentru fil­me pe care nu le recomand nici oa­menilor maturi. Dacă din banii ce ar putea fi alocaţi de Guvern Centrului Naţional al Cinema­to­gra­fiei (CNC) am fi realizat un singur film pentru copii, acesta ar fi scos cheltuielile dublu, chiar triplu. Vreau să cred că nu există o rea voinţă din partea nimănui de a repartiza o sumă modestă, dar obligatorie, pentru realizarea măcar a unui film, anual, pentru copii şi adolescenţi şi a unei categorii de filme de scurt metraj (animaţie şi documentare) atât de iubite de copii.
 Nu avem filme pentru copii, dar se pregăteşte un festival dedicat acestui gen?

Citește pe Antena3.ro

Un băieţel în vârstă de 10 ani a devenit milionar după ce a prins o minge la un meci de baseball

În luna iulie va avea loc la Piatra-Neamţ o gală-festival. Sperăm ca în primăvara lui 2012 să realizăm Festivalul Inter­naţional al Filmului pentru copii şi adolescenţi „Ion Creangă”. La gala din luna iulie va fi o retrospectivă a tot ce a avut mai bun cinematografia noastră în materie de filme pentru copii în decursul anilor. Acest festival trebuie să constituie şi un cuvânt de bine pentru viitor.

Trebuie să ne punem pe treabă, să ecranizăm basme româneşti, să revenim la filmul de înaltă ţinută artistică pentru copii de la 3 la 18 ani! Este o datorie ce ne revine atât nouă, creatorilor, cât şi celor care împart banii. Aşteptăm şi sponsori interesaţi în realizarea filmelor pentru copii. La organizarea festivalului ne bucurăm de afecţiunea şi aportul deosebit de valoros al distinsei regizoare a filmelor pentru copii Elisabeta Bostan, fără de care Timpul nu îl puteam învinge.