Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu stii ce sa-ti doresti: 4000 de spectatori care se lasa furati de entuziasm dupa fiecare parte dintr-o simfonie, sau cca 200 de tineri care-si tin respiratia la un concert de muzica noua?! Am spus "muzica noua', in general vorbind, pentru ca in introducerea prestatiei Ansamblului Hyperion, fondat si condus de compozitorul Iancu Dumitrescu (peste 300 de opusuri, cu o Integrala a lucrarilor sale, pe 26 de CD-uri si 2 DVD-uri, cu prezente notabile pe toate continentele), ca un gest de mare eleganta, prima piesa a apartinut Lianei Alexandra. Cu alte cuvinte, un Prolog la ceea ce avea sa lanseze Hyperion: o muzica moderna, fi reste, dar cu o accentuata nuanta de neoromantism, de o sensibilitate dureroasa, aproape tragica. Era talmacirea versurilor poetului belgian Etienne De Sadeleer, inspirate de cele 6 tapiserii celebre ale "Doamnei cu Licornul', un moment in care timpul a stat pe loc, parca, poate si pentru ca Liana nu mai este printre noi, iar cei trei interpreti – soprana Georgeta Stoleriu, violoncelistul si compozitorul Serban Nichifor, pianista Verona Maier – au trait, au transmis incredibil de puternic, emotia fi ecarui vers, a fiecarei fraze. Hyperion insa a schimbat tonul, s-a lansat pe alta orbita, iar muzica electronica, ansamblul asa zis traditional asistat de calculator, a descris o alta lume pe care, daca o intelegi si o accepti, inseamna ca nu vrei sa ramai cantonat doar in limbajul clasic-preclasic atat de bine stiut.
Ana-Maria Avram si-a dirijat o piesa pentru calculator, no-input mixer si chitara electrica, numita Rugaciune, bine arcuita, bine tensionata, cu efemeride care-i asigurau dinamica si te duceau cu gandul la o eleganta arcada. Tot sub bagheta ei, Eikasia, de Hans Tutschku ne-a aparut ca un vartej care se amplifi ca, se complica, atinge limite pe care poti sa le suporti o clipa, dupa care, cu mare abilitate, se cufunda in sonoritati abia soptite.
In fine, inca un opus semnat Ana-Maria Avram, un condei remarcabil, anume Textures liminales, mai dur, plin de intrebari, un amalgam de "vorbe' fara raspuns, care-si gasesc, totusi, echilibrul dorit, in fi nal. Si daca Hyperion inseamna Iancu Dumitrescu, nu se putea incheia concertul fara compozitia sa Monoliths gamma (la fel ca si celelalte piese ale ansamblului, in prima auditie absoluta) – absolut impresionanta! Sigur, tot muzica electronica este, undeva, poate "desenele' create de aceste condeie se intalnesc, dar Iancu Dumitrescu are harul de a da personalitate fi ecarui interpret, fi ecarui instrument, pentru ca, intr-o clipa, sa-i aduca pe toti intr-o masa amorfa, sa creeze dezlantuiri neasteptate cu imprevizibile culori, sa atraga auditoriul in jocul lui, sa dea senzatia ca fi ecare isi cauta identitatea, dar ca roata vietii nu poate fi impiedicata de nimeni...
Un concert de succes! Un concert la care si-au dat concursul, cu sprijinul Ambasadei Statului Israel la Bucuresti, si interpreti din Israel, si chitaristul american Stephen O Malley. Si nu-i de mirare ca Hyperion este invitat la cele mai prestigioase Festivaluri internationale, ca publicul tanar, mai ales, este cel care umple salile pana la refuz, ca aceasta lume vivanta, percutanta, actuala, oricum, nu te poate lasa indiferent.
