De viţă nobilă andrieşciană

Alexandru Andrieş nu este doar un artist talentat şi meticulos, ci şi un foarte bun executant. Ce să-i faci?, "defect" profesional (de "vină" este meseria de arhitect)! Onorează orice comandă muzicală serioasă, fiind foarte atent ca respectivul client să fie pe deplin satisfăcut.

Tot astfel s-a întâmplat şi cu această "comandă specială" a Jurnalului Naţional.
Marius Tucă i-a cerut să realizeze o selecţie cu piesele sale lirice, iar Alexe s-a "executat" prompt. S-a îngrijit din vreme ca produsul să fie de calitate optimă. A apelat la Victor Panfilov (magicianul din studioul de înregistrări) şi a livrat la termen un CD cules din opt albume de viţă nobilă andrieşciană. L-am rugat pe Alexandru Andrieş să ne facă un fel de îndreptar romanţat al pieselor.

I-am specificat că ne interesează doar povestea cântecelor care au o poveste. Răspunsul a fost pe măsura cererii. "Ah, dacă aş ţine minte toate poveştile! - se plânge el. Am să încerc să mă descurc cu ce ţin minte, mai mult nu pot să promitJ." O să vedeţi că mintea nu i s-a încurcat deloc. Ba dimpotrivă, a fost chiar generoasă cu detaliile, reuşind să ne prezinte planul "arhitectural" al unui CD de colecţie.

"POVESTE MICĂ deschide acest album, pentru că a fost primul cântec imprimat de mine în studio şi, deja, ştie toată lumea - sau aproape toată lumea - cum ne-a oprit de câteva ori domnul Theodor Negrescu în timp ce cântam, doar fiindcă nu credea că poate să existe aşa un cântec de scurt...

OCHII TĂI probabil e cântecul care mi-a deschis porţile Electrecordului. L-am cântat prima oară prietenilor de la Post Scriptum care lucrau la albumul lor şi Tibi Ladner mi-a spus, după ce l-a ascultat: «Trebuie să faci un disc!!! Poate tu nu-ţi dai seama, dar trebuie să faci un disc - neapărat». La fel a zis şi Nicu Alifantis şi uite-aşa a apărut «Interioare» în 1984J.

FLUTURE PE PERDEA şi REGINA NOPŢII sunt două mici poveşti lirice, în registre total diferite şi care, aşezate împreună, se avantajează reciproc. În amândouă e vorba despre singurătate, doar că singurătatea din primul e total diferită faţă de singurătatea din al doilea. De fapt, acelaşi subiect revine şi în EL ŞI EA. Toate cele trei sunt pornite de la versurile lui PrevertJ.

AŞA AM CREZUT ŞI NOI - l-am compus pentru un coleg de facultate, «zdrobit» de o despărţire amoroasă. Ceva ce pe noi ceilalţi nu ne-a surprins deloc pentru el a venit ca un trăsnet - de obicei aşa se şi întâmplă - şi am încercat cumva să-l amuz şi să-l fac să râdă măcar un pic...

CĂNTEC DE DRUM BUN e chiar ceea ce spune şi titlul, un cântec de drum bun. Ca şi DIMINEAŢA DEVREME, a fost scris în tren, mergeam spre Braşov la un sfârşit de săptămână. La un moment dat, Acceleratul s-a oprit şi a aşteptat până a trecut un Marfar din direcţia opusă. Ce era să fac? Tot atunci am scris şi FĂRĂ TINE, NUJ.

DE CE ÎMI PLACE EA e prima mea încercare influenţată de Randy Newman, pe care tocmai îl ascultasem de la Dan Nanoveanu - la vremea respectivă, monteur în televiziune - şi e, în acelaşi timp, un portret vesel al unei bune prietene. De la cântecul ăsta mi s-au tot oferit torturi cu bezea, ceea ce n-a fost rău deloc!!!

DACĂ AZI AI VENI ŞI MI-AI SPUNE HAI e inspirat de filmul «Bobby Deerfield» cu Al Pacino şi Marthe Keller. Pur şi simplu, după ce am văzut filmul, a ieşit de nicăieri acest cântecel. N-am nici un fel de explicaţie!

ZILE EGALE, deşi nu s-ar zice, e rezultatul impactului pe care l-a avut asupra mea discul «Blue» (Joni Mitchell). Şi tot de-acolo se trage şi UN OM FERICITJ.

ÎMI PLACE - TAMARA e, clar, un cântec amical dedicat «r»-ului lui Alifantis, iar SHARON STONE e un cântec scris la mătuşa, inspirat de faptul că la câteva case de ea stătea, pentru o mică vacanţă, chiar Sharon Stone. La aşa vecină, cum să n-ai inspiraţie?

DIMINEAŢA a apărut când am văzut-o pe nevasta unui bun prieten la o oră mică, fără pic de machiaj. Hahaha, ce surpriză...! Am promis să nu spun cum o cheamă, aşa că nu insistaţi, da?

ARC e un fel de haiku muzical, iar CULORI - o bossanova în care diverse lucruri se colorează şi devin personaje, amândouă inspirate de câteva desene văzute - unde altundeva? - la mătuşa, într-o galerie din MiamiJ.

CEA MAI FRUMOASĂ ZI are multe poveşti, dar cea mai interesantă e cea din studio. La vremea în care imprimam la Vali Sterian, eram convins că n-are nici un sens să tragem şi cântecul ăsta. Iar el şi Maria Ioana Mîntulescu s-au luptat cu mine aproape o zi întreagă să mă facă să mă răzgândescJ. Iată că se dovedeşte că ei au avut dreptate şi eu greşeam. Ce bine că i-am ascultat într-un final!

FIINDCĂ EA NU E AICI l-am scris pentru copilul unor prieteni. Era tare necăjit din cauză că buna lui prietenă de la grădiniţă era plecată cu părinţii în alt oraş, peste vară. Când i l-am cântat a dat din cap şi a zis: «Numai tu mă înţelegi».

LA PESCUIT are punctul de plecare într-o zi în care chiar am fost la pescuit cu prietenul meu Georg Torz şi tatăl lui - plus mai multe glume inerente activităţii menţionate mai sus. Iar GHINION ar fi trebuit să fie un videoclip cu Ion Caramitru. Cine ştie, poate într-o zi o să-l şi facemJ.

A STAT PLOAIA e inspirat de un videoclip - nici nu mai ştiu cine era trupa care îl făcuse - în care ploua zdravăn şi unii se tot plimbau pe biciclete, în ciuda potopului de-afară. Aşa tare mi-au plăcut imaginile, încât m-am simţit dator să continuu povestea, în felul meu...

17 ANI e un cântec pentru o prietenă din Braşov, care chiar împlinea 17 ani când i l-am făcut, iar N-AM CURAJUL (e cam din aceeaşi perioadă) - despre mineJ.

TRANSPORT ÎN COMUN are o poveste simpatică. Tot mătuşa e de vină că a apărut cântecul ăsta. Mi-a citit o poezie a unei autoare americane pe aceeaşi idee. Dar poezia ei era foarte serioasă, dramatică chiar. Eu am făcut varianta mea, evident veselă. Restul a venit de la sine, că şi mătuşa e veselă... Hahaha...

BAGĂ MĂNA-N BUZUNAR e foarte vechi, din primul an de studenţie la Arhitectură, când stăteam lângă căminul elevelor de la şcoala de coregrafie. Dar a primit o «injecţie» de energie când mi-a venit ideea să-l aduc către Elvis Presley şi genul de rock'n'roll al anilor '50-'60. Poate m-a influenţat la asta şi Ştefan Bănică Jr?

ACRU/ DULCE, cântecul care încheie acest album, a fost făcut în cea mai mare parte în studio, sub ochii domnului Victor Panfilov - şi dantela care-l face irezistibil vine de la jocul ascuns sub cuvintele lui. De fapt, exact lucrurile invizibile dau viaţă lungă cântecelor şi le fac interesante. Aşa că gata cu poveştile, ascultaţi discul! E mult mai interesant, vă garantezJ. Iar dacă am uitat vreun cântec, înseamnă că n-are nici un fel de povesteJ."