Bunătate absolut divină

Nicolescu, Romcescu, Daminescu. Trei prieteni care se respectă şi după 33 de ani de "convieţuire". Nu se întâlnesc foarte des, dar atunci când se întâmplă să se strângă la un pahar (plin) de vorbă, ies scântei. "Râdem, vorbim ore întregi, de ne uită Dumnezeu! - spune Adrian Romcescu. Ne mai luăm şi peste picior, evident. Câteodată, îi mai spun: «Bine, măi Georgică, după atâţia ani tot nu mă vezi cu ochi buni! El e primul care râde la asemenea glume»."

"Este un nebun frumos" - îl completează celălalt "escu" (Adrian Daminescu) din celebrul trio al prieteniei. "Într-o zi ne-am întâlnit la o înregistrare şi i-am zis: «Dom'ne, te rog frumos să fii mai atent când conduci... Păi, da, eu stăteam ieri ca omul liniştit, iar tu ai trecut în viteză cu maşina şi m-ai stropit!»... De câte ori ne vedem încercăm să fim spirituali. Uneori ne mai şi iese..."

VOCE CALDĂ, VALOROASĂ
"Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om", spunea Oscar Wilde. Cei doi Adrian şi unicul Georgel s-au tot măsurat mai bine de trei decenii. Nu s-au certat, s-au respectat, s-au ajutat, s-au apreciat la adevărata lor valoare, fără nici un strop de invidie. Au fost (şi încă mai sunt, cel puţin până la ora la care am scris acest material) prieteni buni. Abraham Lincoln spunea că un prieten este cineva care are aceiaşi duşmani ca şi tine. Şi, slavă Domnului, cei trei au descoperit că în rândul cunoştinţelor se regăsesc cam aceiaşi duşmani. S-au amuzat copios şi au mers mai departe, fiecare pe drumul lui, fără să încerce să trişeze şi să o apuce pe scurtătură.

Glumă, glumă, dar atât Romcescu, cât şi Daminescu îi cunosc foarte bine valoarea omului şi artistului Nicolescu. "Rar mi s-a întâmplat să cunosc un om cu un caracter atât de nobil - mărturiseşte Adrian Romcescu. Are atât de mult respect pentru colegii lui, pentru oamenii cu care colaborează, din televiziune, radio, jurnalişti etc. Are o bunătate absolut divină. Georgică este pentru mine un exemplu de coleg, de artist care îşi respectă publicul şi profesiunea pe care şi-a ales-o. Este un om atât de dedicat în ceea ce face! Are o voce caldă care intră foarte uşor în sufletul publicului. Pe cât de caldă este vocea, tot pe atât de valoroasă este. Are un ambitus deosebit, un registru foarte larg. El trece cu foarte multă uşurinţă de la rock la folclor, de la pop la muzica lăutărească...". Şi Adrian Daminescu recunoaşte că George Nicolescu are o voce extraordinară! "Este un artist minunat şi un mare profesionist. Şi cât de modest este! Câte am avut de învăţat de la el! Stau în genunchi în faţa lui! Păcat că vârsta a trecut peste noi. Iar noi am fost îngropaţi mult prea devreme decât trebuia! Este unul dintre cei mai modeşti oameni pe care i-am cunoscut. Este deosebit. Acum ar trebui ajutat să scoată nişte albume. Acum, la vârsta aceasta, îşi dă proba de mare profesionalism. Să-i vedem pe puştii din ziua de astăzi cum vor cânta la vârsta noastră! Am fost respectaţi pe vremea lui Ceauşescu, pentru ca apoi să nu fim ajutaţi deloc, fiindcă toată lumea a crezut că suntem milionarii ţării."