Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Autostrăzile avansează în România cu viteze de melc, motivele nefiind în primul rând financiare. La fel de necesare pentru modernizarea infrastructurii, cu un efect de antrenare şi mai mare, sunt însă podurile transdanubiene. De la construirea Podului lui Apolodor din epoca romană, realizată în doi ani (103-105) la Porţile de Fier, a fost nevoie de 1.790 DE ANI pentru a inaugura Podul lui Saligny, de la Cernavodă, şi apoi de încă 60 de ani pentru ridicarea podului de la Giurgiu-Ruse. O nouă traversare a Dunării, spre Bulgaria, s-a făcut după alţi 60 de ani, podul de la Vidin-Calafat marcând un proiect care ilustrează avantajele integrării în Uniunea Europeană, principalul finanţator. Distanţele de decenii dintre finalizarea proiectelor contrastează cu marile și rapidele avantaje aduse de podurile transdunărene.
Iată de ce este surprinzătoare lentoarea analizei şi deciziei pentru începerea unor lucrări similare. Proiectele se discută la nivel guvernamental, dar autorităţile locale sunt cele care aduc presiunea publică necesară. Podul transdanubian care să unească Silistra de Călăraşi este proiectul de care depinde esenţial dinamizarea economică pe cele două maluri ale fluviului. Nicio altă investiţie nu ar putea să redea un statut de zone scoase din letargia dezindustrializării ca podul visat peste fluviu. Un culoar european de transport Nord-Sud ar fi drumul cel mai scurt din Balcani spre Moldova şi Ucraina. Primarul din Călăraşi, Daniel Drăgulin, şi toată comunitatea municipiului speră că proiectul va depăşi faza colocviilor. La fel crede şi primarul din Silistra.
Podul de la Vidin-Calafat a costat 100 milioane de euro.
Cât s-a sifonat din ANRP? Cel puţin două miliarde de euro.
