A murit interesul national

Suna bombastic. Aproape fantastic. Si, asta mai lipsea, nu face parte din repertoriul nici unei formatii de rap. Sau dance. Sau jazz. Va inchipuiti cum ar suna o piesa, in acorduri de jazz, intitulata pompos: "Interesul national!".

La auzirea expresiei "interesul national" ar trebui ca orice roman macar sa tresara. Din nefericire pentru neamul care a legiferat bascalia sub diferite forme, interesul national nu mai exista. El a fost invocat si folosit de atatea ori in ultimii ani, incat a incetat sa mai existe. Si la figurat, si la propriu. A murit in chinuri groaznice, supus tuturor torturilor posibile si imposibile. Folosit ca o tarfa pentru rezolvarea poftelor politice, economice sau sociale, in cele din urma, scarbit de perversiunile de tot felul la care a fost supus, interesul national si-a dat obstescul sfarsit intr-un anonimat desavarsit. Si asta, culmea, tocmai el care, ani si ani in sir, si mai ales in momentele de criza, se aflase pe buzele tuturor ca o ultima salvare, ca o ultima solutie.

A murit sarac, lipsit de continut, gol pusca, fara sa-i pese cuiva, fara sa fie plans de cineva, ca un cetatean simplu de care uitasera pana si vecinii. De fapt, el murise de mult, dar, asa mort cum era, se incapatanase sa se mai arate lumii, doar-doar si-o aduce aminte cineva de el. Nu de altceva, dar isi dorea ca macar sa aiba parte de o inmormantare crestineasca. Cu lumanare, cu slujba, cu alai, cu bulgari de pamant aruncati pe cosciug si, daca s-ar fi putut, cu ceva pomana. Sa-i vada pe toti "pomanagiii" care fusesera salvati de el in diferite imprejurari ale istoriei noastre, sa-i vada cum se tanguie la capataiul lui, cum le curg siroind lacrimile durerii... Dar asa, mort fara sa stie nimeni, pe ascuns, nu putea sa vada nimic din toate astea.

Fratilor, a murit interesul national! Dumnezeu sa-l ierte! Ca pe noi nu ne mai iarta nimeni pentru asta!