Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am fost un dobitoc cand l-am votat la Presedintie pe Campeanu. Mai mare chiar decat gogomanii care se duceau la alegerile dinainte de 1989 imbracati in costumul cel bun si cu cravata la gat.
Spun "mai mare", deoarece nu numai ca m-am imbracat foarte ingrijit, dar i-am cerut si sotiei sa se faca frumoasa, ca sa-l votam pe Campeanu. Tampit mai mare n-am fost decat in perioada in care credeam c-ar fi trebuit sa-l votez pe Ratiu si am urlat zi de zi in Piata Universitatii "Jos comunismul!", in timp ce toti cei pe care-i credeam niste marginiti de activisti si niste securisti demni de tot dispretul puneau la cale afaceri. Dar nu sunt sigur ca am fost tampitul tampitilor, fiindca eu m-am facut bine, pe cand destule din mangafalele de atunci cred si acum c-au fost destepte. De fapt, e foarte greu de spus cand am fost un mare prostovan si cand doar unul din natafletii cei multi care au crezut in CDR ca in Mesia. Uneori ma gandesc ca bou mai mare ca la alegerile din 1996 nu aveam cum sa mai fiu, ca exista si-n inocenta un prag de sus, dupa care urmeaza fericirea vesnica. Dar daca la intelingenta dictionarele n-au prea multe sinonime si trepte, la idiotenie e mai ofertant ca toate coalitiile politice la un loc. In vremea naucelii din Piata Universitatii, mi-as fi dat palme daca mi s-ar fi spus ca in 2000 il voi vota pe Iliescu, doar ca sa nu iasa presedinte Vadim. Si as fi jurat ca atat de natarau n-am sa mai fiu totusi niciodata. Viata mi-a dovedit ca poti sa te crezi geniu si sa mori fara ca nimic sa-ti subrezeasca prezumtia de genialitate. Dar ca in nerozie exista intotdeauna loc pentru mai bine. Ca nimeni nu-i atat de neghiob, pe cat se considera, fiindca apar in permanenta prilejuri de a te descoperi si mai imbecil. O dovada am avut-o de curand, cand mi-am pus problema daca n-ar fi momentul sa cred in tandemul Stolojan-Basescu. Desi un absurd si mai mare ar fi un tandem Basescu-Ciorbea.
Explicatia alunecarii continue in blegie e simpla. Tembelismul se naste din entuziasm si se face mare, cand e hranit cu buna credinta. Or, eu entuziasm inca am, iar buna credinta nu m-a parasit nici o clipa.
Oricat de bogat in sinonime ar fi dictionarul orbirii, tot se termina si ma tem ca voi fi in continuare un dobitoc, dar unul scutit de grija de a mai gasi un nume obtuzitatii mele electorale. Am fost un dobitoc si voi mai fi, pentru ca acum nu mai cred in nici un politician roman, insa sunt pregatit sa mi-i fac idoli pe cei europeni. Ca si cum ai sanse sa te vindeci de o tampenie, numai daca savarsesti alta mai mare.
Tot gandind la prostia mea, mi-am dat seama ca sunt pe cale sa jignesc rau de tot niste oameni. Ca nesabuinta de a ma socoti cel mai egal dintre natarai poate sa-i supere rau pe cititorii care au savarsit tampenii si mai mari. De aceea, imi cer iertare si le adresez acestora provocarea de a ne masura in naivitate dupa alegeri. Sau, si mai bine, in 2007.
Citește pe Antena3.ro
