x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Aritmetica geniului

Aritmetica geniului

de Tudor Octavian    |    26 Oct 2008   •   00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Piaţa cărţii e plină de titluri numerice precum "1.000 de capodopere ale sculpturii", "100 de dezastre naturale", "500 de autoportrete ale unor mai pictori", "10 reţete miraculoase pentru îngrijirea părului", "7 trepte către succes". N-ar fi exclus ca, înmulţindu-se producţia pe bază de zecimale, să apară şi totalizatoare mai precise, cum ar fi "137 de poeţi de geniu", "53 de ciorbe celebre", "1.285 de monumente ale naturii", "199 de inventatori români".



Nu-i greu să întocmeşti un panoramic al celor mai frumoase 100 actriţe de film, dar unul cu 376 obligă la precizarea criteriilor de selecţie. Cifrele rotunde au o mistică universală, sunt în sine un criteriu. Când văd în librării o carte care se cheamă "1.000 de romane faimoase", mă întreb care ar putea fi al 1.001-lea, cel căruia i-a lipsit foarte puţin să intre în elita de 1.000 şi ce anume i-a lipsit.

Dacă toate aceste antologări cu vădită motivaţie publicitară ar conţine şi unităţile de măsură ale gloriei, ale celebrităţii, ale regimului de capodoperă, ne-ar veni mai uşor şi nouă, autorilor clasaţi pe locul 14.276.578, adică imediat după scriitorii orânduiţi între locul 1 şi locul  1.000, să ştim ce ne lipseşte şi cum putem avansa, ca în tramvai, mai în faţă. Nu-i exclus ca, săturându-se publicul de carte de clasamentele foarte cuprinzătoare, să apară altele, mai scurte şi mai selective. Dacă Eminescu e întâiul între poeţii noştri, ar fi momentul să ştim care e al doilea. Un volum cu titlul "10 poeţi români de seamă" e mult mai simplu de alcătuit decât unul conţinându-i pe primii patru, şi nu laolaltă, ci în ordinea mărimii. Pe mine m-ar atrage o culegere care să se numească aşa: "6 nuvelişti români geniali, următorii 18 doar talentaţi şi 187 la grămadă". Cei nominalizaţi la grămadă vor fi nervoşi un timp, fiindcă nu e autor care să nu se considere măcar talentat, dar se vor consola cu gândul că şi la grămadă sunt tipăriţi tot unul după altul, unii mai în faţă, alţi mai spre sfârşitul cărţii, iar dacă înşirarea se face după alfabet, autorii ale căror nume încep cu litera A vor fi avantajaţi faţă de cei cu X, Y şi Z. Un al doilea motiv de consolare e mulţimea nuveliştilor clasată cu toptanul, după numărul 137, şi drama numărului 138.

Echitabil ar fi ca aceste clasamente să ţină cont de alfabet şi să apară cărţi care să se cheme "10 scriitori celebri de la fiecare literă, dar de la M şi P mai mulţi". La fel de provocatoare ar fi volumele care să cuprindă "Cele mai banale 1.000 de tablouri celebre", "Cele mai stupide 100 de poezii traduse în toate ţările", "1.548 de romane proaste de tot", "111 blonde care au păcălit lumea filmului", "100 de farseuri ai artei contemporane".

Şi la rău e loc de mai bine.

×
Subiecte în articol: editorial