Dacă ar fi să caracterizez declarațiile de aseară ale (încă)președintelui Klaus Iohnnis aș spune că ele sunt cea mai convingătoare expresie a modului în care domnia sa știe, poate și dorește să răspundă așteptărilor populației scumpei noastre patrii. Și, pentru că sunt convins că această caracterizare poate stârni nedumeriri și controverse, dați-mi voie să mă explic. Aseară nu doar premierul Viorica Dăncilă, PSD-ul sau clasa politică aveau mari așteptări, ci pur și simplu noi, norodul, doream să aflăm deciziile garantului suprem al respectării Constituției privind nominalizările interimarilor pentru ministerele vacantate în urma demisiilor reprezentanților ALDE. Decizii absolut necesare pentru a nu se crea o acută stare de instabilitate- unii spun ,,de criză’’- instituțională. Cum a răspuns domnul(încă)președinte al României acestor așteptări, se cunoaște. Pur și simplu nu a scos o vorbuliță despre ele, preferând să reia cascada de sudălmi și de invective la adresa PSD. Discursul culminând cu sentința:,,Așa arată o guvernare eșuată!’’. Și, cu asta, basta!
În consecință, Primul Ministru, Viorica Dăncilă, a sesizat Curtea Constituțională asupra acestui conflict de natură constituțională și urmează să primească răspunsul în termenii stabiliți de lege. Până atunci, existând reale și îngrijorătoare premise ca societatea românească să fie aruncată într-o acută stare de instabilitate și de nesiguranță. O nenorocită stare pe care nici-un om de bună credință, indiferent de vârstă, profesie și de opțiune politică sau religioasă, nu o dorește. Aparent, nici domnul (încă)președinte.
Dar numai aparent, de vreme ce refuzând să ia act de așteptările cetățeanului și punând pe primul plan– de fapt pe singurul plan!- al discursului său diatribă propriile obsesii și resentimente, domnia sa ne-a arătat cât valorează pentru el așteptările, aspirațiile și, de ce nu?, pur și simplu încrederea noastră. Atât de puțin încât nu a existat măcar o mențiune fugitivă și, cu atât mai puțin, o motivare a refuzului prezidențial,precum și o precizare a datei-limită la care își va face publice deciziile.A apărut,
în schimb, referirea la nenorocirile produse de monstrul de la Caracal pe care domnul Klaus Iohannis nu ezită să le confiște și să le folosească drept teme de propagandă populistă și de diversiune cu țintă fixă.
Ceea ce, iarăși, spune foarte mult despre câți bani dă tot mai vremelnicul chiriaș din Dealul Cotrocenilor pe noi și pe speranțele noastre. Sau tocmai această stare de incertitudine, de haos și de neîncredere reprezintă , cu adevărat, ceea ce candidatul Klaus Iohannis înțelege ca fiind ,,normalitatea’’ pe care o dorește României și românilor prin oferta sa electorală pentru un nou mandat prezidențial?!
Există, desigur, multiple variante de abordare a modului în care comportă, de fapt gândește și simte, omul politic și cârmuitorul statului de drept, Klaus Iohannis. Variante dintre care, poate că nu doar întâmplător, o regăsim și pe cea a ,,voinței de putere’’, în care Friederich Nietzche vedea rădăcina tuturor lucrurilor și însăși esența condiției umane, dar la care v-aș propune să renunțăm, pentru a nu lăsa loc unor speculații de natură ideologică și politică pe care le-ar putea genera posteritatea nefastă a operei controversatului autor al modelului ,,supraomului’’. V-aș propune, în schimb, să abordăm cel mai recent discurs al domnului Klaus Iohannis din perspectiva analizei ,,spiritului primar, agresiv’’, așa cum a fost acesta definit, cu mai bine de patru decenii în urmă, de către Marin Preda. ,,Numesc spirit primar agresiv- scria autorul ,,Vieții ca o pradă’’- acea modalitate sau acea situație care apare în timpul unor intense frământări și care tinde să conteste valorile spirituale’’. Precizând imediat după aceea:,,Să le înlocuiască cu ce?Cu nimic!’’
Adică, exact ceea ce face și domnul(încă)președinte Klaus Iohannis înlocuind dialogul politic, deschis și civilizat, cu acuze și cu răstălmăciri care trădează obsesii și resentimente absolut intratabile. Să recitim,de aceea, amarele reflecții ale lui Marin Preda și sunt convins că vom găsi atât de necesara cheie de descifrare a mesajului transmis aseară de către domnul(încă)președinte Klaus Iohannis.Președinte aflat aproape de sfârșitul primului mandat dar și aspirant la un nou mandat. După care ar putea veni și soluția dezirabilă. Soluție pe care primul ministru Viorica Dăncilă o definea prin sintagma ,,resetarea domnului Klaus Iohannis’’.Variantă posibilă, dar nu și singura, pe care nu ar fi exclus ca, la viitoarele alegeri prezidențiale, să o definim prin expresia ,,rejectarea domnului Klaus Iohannis’’.
Dar, pentru a nu adăuga un plus de tensiune sau de resentimente și așa tensionatei stări de spirit ce ne apasă, prefer să închei aceste sumare notații cu sincera încredere că, la apropiatele alegeri prezidențiale, electoratul nostru va răspunde atât de convingătoarei dovezi de sinceritate și de respect pe care i-a oferit-o,aseară, domnul (încă)președinte, votând cu aceeași sinceritate.
Nu de alta, dar, cu siguranță, mai sus menționata zicere a domnului Klaus Iohannis- ,,Așa arată o guvernare eșuată!’’- își are singurul corespondent real în expresia:,,Așa arată un mandat prezidențial eșuat!’’