Boierul cu două conştiinţe

Despre unii se poate spune că trăiesc prea mult, in sensul că strică in ultimele decenii de viaţă tot ce au construit pănă a imbătrăni.

Despre unii se poate spune că trăiesc prea mult, in sensul că strică in ultimele decenii de viaţă tot ce au construit pănă a imbătrăni. Cel mai activ in media, dintre intelectualii care au fost dovediţi ca turnători fruntaşi la Securitate, produce zilnic, intr-un cotidian, cugetări morale, ca şi cum ar fi fost dăruit de la natură - in felul in care unii se nasc cu patru rinichi - cu două conştiinţe.

Un văr de-al meu, care a făcut puşcărie impreună cu Nichifor Crainic, imi povestea cum il umileau gardienii şi cum ii umileau prin Crainic şi pe ceilalţi vestiţi intelectuali interbelici din lot. Nichifor Crainic era sclavul stomacului său. Lăsat să lingă in genunchi cazanele cu resturile de fiertură, Nichifor Crainic işi motiva slăbiciunea spunănd că se salvează de la ruşine prin lucrul superior al minţii lui. Că omul superior, nu contează ce găndesc ceilalţi despre el, e deasupra tuturor şi a celor zilnice, prin calitatea spiritului. Măncăul din el voia să spună că avea obligaţia de a-şi conserva astfel conştiinţa de mare intelectual, făcăndu-i pe voie celei de rob al burţii.

"Boierul", care a turnat zeci de ani ca delator plătit şi care astăzi, ca nonagenar, ne invaţă binele şi răul, e foarte probabil convins că e dreptul său, de om născut cu două conştiinţe, să se slujească de amăndouă, după imprejurări. Respectul faţă de bătrăni e consecinţa faptului că bătrănii sunt mai respectuoşi cu viaţa decăt atunci cănd erau tineri. "Boierul" de nouăzeci de ani, incă verde la minte, care continuă să scrie la ziar ca un patriarh iertat de toate păcatele, deşi nu e nimic de iertat din ce a făcut, fiindcă n-a fost silit, fiindcă a turnat ca să parvină, in virtutea convingerilor sale de exceptat, e un exemplu de om care a trăit prea mult. Care nu respectă senectutea. Nu c-ar fi fost normal să moară, ci că era normal să-i moară cea de a doua conştiinţă, de individ căruia natura, făcăndu-l mai deştept, i-a dat şi dreptul de a fi abject. Dar abject ca să poată ajunge sus. El n-a uitat că a trăit două vieţi, una pe faţă şi alta pe dos, dar e convins că viaţa de subteran e preţul pe care era dator să-l plătească pentru viaţa de savant şi persoană publică.

M-am nimerit căndva in imediata vecinătate a "boierului" şi trebuie să recunosc că m-a copleşit cu majestuoasa lui cordialitate, de senior al culturii care nu se coboară, ci il ridică pe interlocutor lăngă jilţ. Mai mult, fiind şi Ion Iliescu prin preajmă, m-a privit cu un subinţeles european complice. Pe mine, pentru că eram un "fost" mic, admitea să mă urce lăngă scaunul de "boier naţional al spiritului", dar pe fostul preşedinte, pentru că era un "fost", in nici un caz.