Cacofonia si francofonia

Apropierea istoricului eveniment a pus Romania pe jar, obligand-o la eforturi organizatorice de negandit altfel. S-au ranit gunoaiele din centru, s-au primenit marcajele stradale, s-au dirijat intersectiile supraaglomerate, s-au sigilat gurile de canal, s-au inchiriat autoturismele "frantuzilor", s-a fidelizat reteaua de telefonie mobila, s-au securizat traseele oficiale...

Casa Poporului (caci, intai de toate, a fost poporul si abia dupa aceea Parlamentul) s-a cufundat intr-o stranie liniste prefrancofonica. Edilii urbei, in lipsa de alternative, au ajuns la gandul scornicesteanului si-au interzis traficul rutier in zona. Intorsi la originea hiperproiectului ceausist, stapanii statului oranj pregatesc cu mijloace specifice si nevolnice un grandios randez-vous international. Naluca francofoniei ante si postbelice s-a pornit sa bantuie iarasi pe strazile instramtate si proaspat cosmetizate ale unei Capitale orientale. O capitala invadata de mc’donalds-uri si pub-uri si-n care limba lui Voltaire a cam murit, rapusa de internet, "diavolul" contemporan al instrainarii de sine. Hulita si manjita de ocarile vitriolante ale apostolilor postdecembristi, care o considerau o cacofonie arhitecturala, falnica cladire va fi, pentru cateva zile (ce paradox!), simbolul apartenentei noastre la valorile democratiei nascute la Paris prin... ghilotinarea robespierilor incomozi. Daca inaltii demnitari romani sunt poftiti tot mai arar in saloanele puterilor mondiale, sub cupola multilateral dezavuata ei vor taifasui in voie cu burkinezi, vietnamezi sau guadelupezi ori georgieni (!?) spre propasirea omenirii neanglofone.

Apropierea istoricului eveniment a pus Romania pe jar, obligand-o la eforturi organizatorice de negandit altfel. S-au ranit gunoaiele din centru, s-au primenit marcajele stradale, s-au dirijat intersectiile supraaglomerate, s-au sigilat gurile de canal, s-au inchiriat autoturismele "frantuzilor", s-a fidelizat reteaua de telefonie mobila, s-au securizat traseele oficiale... S-au securizat pana si vamile, inclusiv cea de la Otopeni, prin arestari masive, ca nu cumva simandicosii musafiri sa aiba niscaiva socuri izbindu-se de mica si nesuferita coruptie inflorita in aeroportul vestitelor "tigarete". (In curand se vor securiza si frontierele, ca nu degeaba tipa englezii si altii de teapa lor ca le-am stricat piata fortei de munca.) Dar, fapt nemaiintalnit, bugetarilor li s-a dat liber, sa nu incurce circulatia, si mai era putin ca recent deconspiratii sa fie stransi gramada si varati in vreo gherla de pripas, cat sa treaca "sommet"-ul. Autocarele dardora de "garcons", unii "vomitati" de sangeroase dictaturi militare, trebuie sa ruleze cu asa viteza pe arterele neincapatoare, incat chipurile incretite ale bastinasilor sa fie zarite din fuga, ca si scorojeala orasului manelizat. "Ghizii de protocol" le vor arata doar ce se cuvine, nu si ghetourile din cartierele marginase, care sa dea o senzatie de "dejá vu" oaspetilor africani. Coloanele motorizate vor evita, din motive lesne de inteles, si Strada Dragoslavele, unde curiosii ar putea vedea la lucru, sub cerul liber, pretoriul contestat al fabricii de urmariti, informatori si colaboratori ai vechii Securitati comuniste. Ochii sensibili ai trecatorilor straini nu vor admira nici "soimii cozilor", randuiti in tacere anemica si nevitaminizata in usa farmaciilor cu compensate, nici haitele de caini imuno-bardotizati si nici falangele de aurolaci zdrentarosi. Un Bucuresti falsificat, in staniol cu fundita fudula, va fi servit demnitarilor iubitori de Balzac, dimpreuna cu infailibilele sarmalute si infioratoarele suveniruri cu Dracula. Iar Presedintele si Premierul vor poza umar la umar, parcimonios, cu zambete largi, de bonton, mimand armonia, prietenia, alianta... Nu vor absenta probabil nici reprezentantii opozitiei politice si nici ai muncitorimii, taranimii etc., ca-ntr-un tablou de familie unita si razareata. Ce mai, minciuna, aceasta cacofonie universala, va fi deplina si perfecta, iar presa ii va dedica vii si emotionante articole si spatii de emisie. Politrucii actualei ordini de partid si de stat se vor intrece subliniind importanta epocala a momentului, iar analistii din budoarele puterii vor glosa umed intru maretia clipei vestitoare de reintegrare in francofonia scapatata si-n europenismul institutional-globalizant. Cativa pensionari, putini, ce-i drept, si speriati de saracia cosului zilnic, vor privi cu lehamite la vanzoleala de tip nou, dupa ce, in tinerete, vor fi fost martorii "balsoaielor" sarbatori purpurii ale Internationalei Socialiste. Va sa zica, istoria isi reproduce nerusinat cacofoniile, dar cine mai e in stare de luciditate? Cat despre recursul la memorie...