Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestul, care a creat conceptual și instituțional globalizarea și comerțul liber de care a profitat întreaga planetă, își propune acum să reducă interdependențele economice care îl leagă de astfel de state: să nu mai depindem de gazele rusești și de panourile fotovoltaice chinezești. Trist este că nu sunt nici măcar luate în considerare politicile care ne-ar permite să concurăm pe bune cu cei menționați, și care sunt cele de liberalizare, nu de subvenționare.
Însă cel mai intens suntem avertizați cu privire la ofensiva ideologică și comunicațională a acestor state „iliberale″. Ele și agenții lor sunt responsabile pentru propagarea în masă a tuturor „narativelor″ menite să distrugă încrederea cetățenilor în sistemele democratice occidentale. Ele injectează în rețelele de socializare „venin electronic″ sub formă de fake news și teorii ale conspirației, care îi fac pe alegători să voteze cu partide extremiste și antidemocratice. Ele pun sub semnul îndoielii legitimitatea ordinii internaționale bazată pe reguli și seduc populațiile vestice „sedate″ de ultimele decenii de pace și prosperitate să accepte, ba chiar să-și dorească, revizionism teritorial, societăți „închise″, precum și „mâini de fier″ și „despoți luminați″ la conducere.
Adevărata perversiune intervine însă atunci când, după aceste avertismente, ne este sugerată o „soluție″: ca să învingem China, trebuie să ne transformăm în China.
Pentru a ne feri de propagandă iliberală, fake news și teorii ale conspirației, trebuie limitată și controlată libertatea de exprimare, iar comunicațiile online trebuie puse sub control strict. Pentru a ne feri de influențele economice nefaste ale relațiilor comerciale cu state nedemocratice, trebuie sporită și întărită intervenția statului în economiile occidentale. Pentru a ne conserva pluralismul și a nu ajunge societăți monodiscurs precum cele cu regimuri autoritare, opiniile și punctele de vedere care deviază de la linia oficială trebuie cenzurate sau măcar „date mai încet″.
Este ca și cum cei care ne conduc și-ar fi propus intenționat să le dea dreptate propagandiștilor iliberali și să ne submineze încrederea în propriul nostru sistem. Sincer, nu văd cum ne putem apăra și păstra libertatea renunțând la libertate. De fapt, în acest fel, e ca și cum China a învins deja, impunându-și ideologia, pe cea de profunzime (a controlului și supravegherii), nu neapărat pe cea retorică de suprafață (socialism, marxism etc.). Și astfel, exact ca în țările autoritare, frica ajunge să înlocuiască educația și dezbaterea.
Iar riscul e să repetăm întocmai evoluția istorică a Chinei. După marasmul lăsat moștenire de Mao, au urmat decenii de liberalizare economică, coroborată chiar cu o vagă relaxare politică, un „miniglasnost″. Însă capitalul creat în sectorul privat de economia de piață a devenit ulterior o țintă a elitelor politice și de securitate, ca resursă de acaparat pentru repreluarea și întărirea controlului asupra societății. Lucru care, din păcate, se și întâmplă de mai mulți ani, sub conducerea lui Xi Jinping. Statul a revenit în forță în economie, atât prin megaîntreprinderi proprii favorizate de la centru, cât și prin intervenții și reglementări. Iar pe componenta politică și socială, controlul, supravegherea și reprimarea au devenit de-a dreptul distopice, inclusiv prin cooptarea în sistem a celor mai proaspete inovații tehnologice.
Așa că degeaba emitem în public o retorică diametral opusă celei a Chinei, dacă în profunzime operăm strângeri de șuruburi profund chinezești.
