Ceva e în neregulă la ficat!

Ficatul rareori doare. Simptomele de boală la ficat sunt vagi, seamănă cu suferinţele aduse de alte boli. De aceea, e important ca bolile la ficat să fie desco­perite chiar la început, când ele macină pe tăcute. Suferinţele la ficat se pot decela în cele mai multe cazuri prin analize. Parametrul sugestiv în analizele de sânge privind ficatul este nivelul transaminazelor. Când aceste transaminaze ies mari e un semne de alertă: ceva e în nere­gulă la ficat. Şi se impune adân­cirea investigaţiilor. Se fac teste privind inflamaţiile din ficat, pentru aflarea gradului de fibrozare. Fibroza este gradul cel mai grav al inflamaţiei: în ficat s-au produs întăriri precum cicatricele, care au scos din funcţiune celulele hepatice. Partea rea e că aproximativ 30% dintre cei care-şi fac analizele au transaminazele crescute, deşi se simt bine. Oamenii cu transaminazele crescute în sânge au fie virusurile hepatitei B sau C, fie au perturbări de metabolism, cu colesterol mare şi glicemie crescută (150-200). Dacă virusurile B şi C nu erau descoperite, ei continuau să-i răspân­dească prin salivă, sex, tatuaje etc. Dacă nu se porneşte tratamentul, virusul B pătrunde în nucleul celulei, dezorgani­zează structura respectivă, ducând la distrugerea ordinii celulelor hepatice şi chiar la cancer hepatic. E alarmant că doar 1 din 6 purtători ai acestui virus hepatic nu face cancer, n-are transaminazele crescute. În schimb, apar vicleneşte fibroza, dezorganizarea ficatului, hepatita cronică şi ciroza. În cazul virusului B, 90% scapă de virus prin tratament, dar 6%-7% se îndreaptă direct spre cancer hepatic. În cazul virusului C, 80% rămân cu virusul şi merg spre hepatită cronică şi cancer de ficat.
Analizele de sânge periodice descoperă virusurile hepatitei B sau C şi alarma porneşte de la transaminazele crescute.