De la buricul pamantului la pamantul buricului

E Romania, tara mea de blonde, tara mea de dor, tara biletelului de amor... "Acum ori niciodata" e momentul sa inlocuim mandria noastra de imn national "Desteapta-te, romane!" cu "Da, mama, cu biciu-n mine!"

E aceeasi tara. De fiecare data alta. Cand e o tara a bascaliei, cand este una solemna, de la varful baionetei pana-n strafundul sufletului, de la vipusca militarului pana-n fundul cazanului cu fasole. Aceeasi, dar de fiecare data alta. O tara in care interesul national face obiectul trocului politic, iar bogatiile sunt lasate prada traficului de influenta. E Romania, tara mea de blonde, tara mea de dor, tara biletelului de amor... "Acum ori niciodata" e momentul sa inlocuim mandria noastra de imn national "Desteapta-te, romane!" cu "Da, mama, cu biciu-n mine!" "Acum ori niciodata" e momentul sa inlocuim acordurile grave, de trombon si de toba, cu acordurile sprintene de acordeon, vioaie de tambal, cu acordurile de jale ale viorii. Stiu, ne-am dorit dintotdeauna sa inlocuim bascalia cu meditatia, goarna cu saxofonul, ciorba de burta cu crema de legume, mititeii cu chateaux-briand-ul, pomana cu picnicul... dar n-am reusit. Si atunci, nu ne ramane altceva de facut decat sa recunoastem cine suntem. Iar daca o sa fim sinceri cu noi insine, o sa aflam nu numai ca nu suntem buricul pamantului, ci nici macar pamantul adunat de-a lungul istoriei in jurul buricului!