x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la coadă la cap

0
Autor: Tudor Octavian 17 Apr 2011 - 18:27
Nu sunt om de afaceri, iar dacă unor colegi de breaslă le par mai mult decât pragmatic şi cu simţul banului e pentru că ei nu-l au deloc. N-am simţul banului, am simţul continuităţii, iar în cuprinsul ideii de continuitate intră şi soluţiile ei.

De la oamenii pricepuţi în finanţe şi în comerţ am învăţat câteva lucruri utile azi, chiar şi în meseria de sărac a scrisului. Am învăţat numai acele lucruri care aveau şi logica unei povestiri, care puteau deveni subiecte de nuvele şi de romane. Şi nu numai de la ei, ci şi de la cei care, în puşcăriile comuniste, au găsit o ieşire din situaţii imposibile. Un medic pediatru, de exemplu, care a fost întemniţat zece ani şi a mai stat şi alţi trei în domiciliu forţat, în Bărăgan, mi-a înfăşat copiii cu febră în cearşafuri umede şi reci ca gheaţa făcându-i bine într-o zi. El mi-a răsturnat toată teoria  marxistă a relaţiei dintre cauză şi efect zicându-mi că, uneori, e mai simplu să acţionezi asupra efectului, ca să elimini cauza.

De la un prosper negustor de artă american am primit o altă învăţătură, la prima vedere aiuritoare: când îţi e imposibil să duci o treabă de la cap la coadă, vezi dacă nu-i mai simplu s-o duci de la coadă la cap. Tradusă într-un scenariu de afaceri, regula spune că nu trebuie să înnebuneşti împrumutându-te la bănci ca să dai drumul unei trebi productive, că e mai potrivit să-ţi numeri de zece ori banii pe care-i ai şi să începi treaba cu ei. E vechea zicală româ­nească: să te întinzi cât ţi-e plapuma.

În ce mă priveşte, ar trebui să ţin secret modul în care-mi construiesc, îmi tipăresc şi îmi promovez cărţile, dar cum în Occident secretul e la îndemâna tutu­ror, iată, îl comunic: întâi îmi vând cărţile şi mai apoi le tipăresc! E absurd, veţi spune. Dar nu-i deloc absurd. În 1990, un chirurg român mi-a dat cincizeci de dolari, ca să-i aduc de la New  York un tratat de ultimă oră, de a cărui existenţă aflase dintr-o publicaţie de specialitate. Medicul nu ştia că acel gen de carte nu se vindea în librării, ci se comanda la editură, iar editura tipărea strict tirajul comandat. Din care cauză, adică din cauza tirajului foarte mic, volumul era livrat la un preţ mare: trei sute de dolari. La cărţile mele de artă produc întâi, în convenţie cu editorul, un număr mic de exemplare tipărite digital, să zicem zece, şi cu acestea obţin de la persoane interesate comenzi în avans. Se­cretul constă în aceea că aceşti oameni interesaţi scot mai repede banul când văd chiar cartea care o să apară şi nu o ofertă de proiect, de genul acelora cu care au mai fost păcăliţi. Au garanţia că vor avea exact ce au văzut şi vor primi exact ce au plătit.  Aceasta e po­vestea lui De la coadă la cap.

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de