Cele mai des întâlnite boli de reumatism sunt cele din categoria reumatismelor degenerative, de uzură. Adică artrozele. Se roade cartilajul din articulaţie, se subţiază, pe alocuri dispare şi se ajunge la frecări os pe os, dureroase la contactul între suprafeţe nelustruite. Ideea folosirii unor suplimente nutritive pentru a stimula producerea de celule de cartilaj nou nu e confirmată prin studii. Când durerea e greu de suportat, se injectează în articulaţie derivaţi de acid hialuronic, mai ales în genunchi. Acest acid e un component al lichidului sinovial secretat de căptuşeala articulaţiei. El acţionează ca un ulei de motor, un ulei de ungere. Prin înaintarea în vârstă, lichidului sinovial îi scade calitatea de ungere. Injectarea în articulaţia bolnavă a unor componente de acid hialuronic îmbunătăţeşte vâscozitatea lichidului sinovial şi ungerea articulaţiei. Se fac infiltraţii cu medicamente în articulaţie cel mai des în genunchi o dată pe săptămână. Aceste injecţii se repetă la şase luni sau chiar la un an. În criza puternic dureroasă se apelează şi la infiltraţii cu cortizon împotriva inflamaţiei. Există artroze cu crize inflamatorii. Se desprinde o bucată din cartilaj, apare o iritaţie şi căptuşeala articulaţiei (sinoviala) se apără producând mai mult lichid. Apar inflamaţia articulaţiei şi lichidul. Dar în artroze, inflamaţia este episodică. Deci infiltraţia cu cortizon nu e o rezolvare de fond. În artrozele cu degradări grave în articulaţie, medicamentele nu mai au efect şi soluţia e chirurgicală, implantarea de proteză. Aceasta nu trebuie pusă foarte devreme, căci viaţa protezei e limitată. Dacă în cazul unei paciente tinere se recurge imediat la montarea unei proteze, reînnoirea protezei trebuie să se facă de mai multe ori prin operaţie, ceea ce e un dezavantaj. Cele mai dese proteze se fac la şold. Dar nu sunt rare nici implantările de proteze în genunchi. Montarea de proteze în glezne este mai rară.