Despre proteze

Cele mai des întâlnite boli de reumatism sunt cele din categoria reumatismelor degenerative, de uzură. Adică artrozele. Se roade cartilajul din articulaţie, se subţiază, pe alocuri dispare şi se ajunge la frecări os pe os, dureroase la contactul între supra­feţe nelustruite. Ideea folosirii unor suplimente nutritive pentru a stimula produce­rea de celule de cartilaj nou nu e confirma­tă prin studii. Când durerea e greu de su­por­tat, se injectează în articulaţie derivaţi de acid hialuronic, mai ales în ge­nunchi. Acest acid e un component al lichi­dului sinovial secretat de căptuşeala articulaţiei. El acţionează ca un ulei de motor, un ulei de ungere. Prin înaintarea în vârstă, lichidului sinovial îi scade calita­tea de ungere. Injectarea în articulaţia bolnavă a unor componente de acid hia­luronic îmbunătăţeşte vâscozitatea lichi­dului sinovial şi ungerea articulaţiei. Se fac infiltraţii cu medicamente în articu­laţie cel mai des în genunchi o dată pe săptămână. Aceste injecţii se repetă la şase luni sau chiar la un an. În criza puternic dureroasă se apelează şi la infiltraţii cu cortizon împo­triva inflamaţiei. Există artroze cu crize inflamatorii. Se desprinde o bucată din cartilaj, apare o iritaţie şi căptuşeala articulaţiei (sinoviala) se apără producând mai mult lichid. Apar  inflamaţia articu­la­ţiei şi lichidul. Dar în artroze, infla­maţia este episodică. Deci infiltraţia cu cortizon nu e o rezolvare de fond. În artrozele cu degradări grave în articulaţie, medicamen­tele nu mai au efect şi soluţia e chirurgica­lă, implantarea de proteză. Aceasta nu trebuie pusă foarte devreme, căci viaţa protezei e limitată. Dacă în cazul unei paci­ente tinere se recurge imediat la montarea unei proteze, reînnoirea protezei trebuie să se facă de mai multe ori prin operaţie, ceea ce e un dezavantaj. Cele mai dese proteze se fac la şold. Dar nu sunt rare nici im­plan­tările de proteze în ge­nunchi. Monta­rea de proteze în glezne este mai rară.