x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dragii noştri actori îmbucurători veşinici ai sufletului românesc

Dragii noştri actori îmbucurători veşinici ai sufletului românesc

de Florin Condurateanu    |    21 Mar 2013   •   20:06

Viaţa marilor actori ar trebui să se afle în stagiune permanentă. Niciodată pentru ei n-ar trebui să existe noţiunea de zi de relache, acea zi de luni când nu sunt spectacole. Marii actori trebuie să se afle într-un turneu permanent, colindându-ne nonstop sufletele. Pentru actori aproape că n-ar trebui să existe “vine o vreme, vine ora, vine ziua tuturora” pentru că atunci când un artist se ridică la cer parcă ni se smulge o bucurie din inimă. Fiindcă ne-am obişnuit cu ei să ne dăruiască bucurii prin creaţiile lor de pe scenă sau din film, să ne aducă neîncruntare. Dar, din păcate, iată că cerul a lăsat o uşă întredeschisă mereu pentru marile figuri ale teatrului şi filmului românesc. În vârful picioarelor cu aceeaşi discreţie elegantă cu care ne-a obişnuit s-a înălţat spre cer o mare actriţă Irina Petrescu. S-a stins nedrept de devreme, la 72 de ani. Fusese una dintre liderele unei generaţii de excepţie, Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ogăşanu. Primele filme ale cinematografiei moderne o au în fruntea distribuţiei pe Irina Petrescu, “Valurile Dunării” sub bagheta maestrului Liviu Ciulei, “Duminică la ora 6” avându-l partener pe un alt colos al artei cinematografice Ştefan Iordache, “Facerea lumii”, “Dimineţile unui băiat cuminte”, “Străinul”, “Autobuzul”, ele au rămas în inimile şi amintirea noastră ca şi alte filme deschizătoare de drum.  În teatru, eleganta doamnă Irina Petrescu, deşteaptă şi rafinată, a interpretat cu forţă şi sensibilitate roluri din Sakhespeare, Cehov, Moliere, Pirandelo. Şi să nu uităm pe profesoara de teatru şi film Irina Petrescu, care a avut generozitatea să împărtăşească viitorilor actori secretele măiestriei salei. Îmi vine în minte întâlnirea fabuloasă cu un om al tinereţii veşnice care sfida vârsta aşa cum a făcut-o şi pe scenă jucând la 87 de ani în piesa “Micul infern”, unde se afla tot timpul pe scenă. Marea actriţă Silvia Dumitrescu Timică. Am făcut interviul în apartamentul mic din Piaţa Amzei în care vioiciunea sa, farmecul său împingeau pereţii, lărgind camerele şi dându-ţi senzaţia de zbor înalt alături de o actriţă  uriaşă. Cea mai longevivă actriţă Silvia Dumitrescu Timică clocotea de viaţă şi la 87 de ani. Ştia rolurile sale până la virgulă, “le-aş juca şi acum pe nerăsuflate, dar singurii care m-au trădat sunt genunchi. Din când în când simt o slăbiciune în genunchi”. A fost soţia unui alt pisc al teatrului românesc, marele actor de comedie George Timică. “Ţin minte, povesteşte inegalabila actriţă Silvia Dumitrescu Timică, cum a fost debutul meu. La Operetă se dădea un concurs pentru  noi fete în cor. Omul care decidea alegera era George Timică. M-a remarcat între zecile de candidate şi m-a chemat  în primul plan al scenei. «»Ridică fusta până la glezne!». Am simţit că mor de ruşine. Cum să ridic fusta până la marginea ghetelor. Dar am făcut-o, ce era să zic”. În felul acesta am ajuns pe scenă, dar şi la altar ca nevastă a lui Timică. “Nu se dezminte sângele de olteancă năvalnică. Silvia Dumitrescu Timică la 87 de ani ştia viaţa nouă a României după ’90 la nivel de milimetru. Avea şi simpatii, şi antipatii politice, pe care le susţinea furtunos. Finalul interviului  a fost superb, cu nişte cuvinte de neuitat în holul micului apartament. “Bărbatu-meu Timică era un mâncăcios. Mă tot punea să-i gătesc feluri de mâncare  sofisticate. Mă înnebunise cu preferinţa sa pentru iepurii gătiţi la tavă. Aşa că, atunci când mă voi înălţa la Cer, parcă-l văd la intrare pe Sf. Petru, care se uită la mine şi-mi zice: «Tu eşti aia cu iepurii la tavă? I-a du-te la cantina Raiului, că acolo e rolul tău în Cer!»“ Silvia Dumitrescu Timică şi alţi îmbucurători ai sufletului românesc.

×