Duminicile acestea

Jurnal de România
Duminicile acestea care curg şi se pre­ling cuminţi pe streşini, ducîndu-se nicăieri, duminicile acestea topindu-se ca nişte zile de aur, duminicile acestea lăsîndu-se adulmecate, ademenite şi arvunite de toamnă, duminicile acestea frumoase şi simple ca nişte fluturi abia veniţi pe lume,

duminicile acestea ca o lumină curată uneori, ca o ceaţă limpede alteori, duminicile acestea uitate şi străine, trase la indigo, duminicile acestea cu aceleaşi suflete rătăcite pe străzile lor, ce amestec de culori şi de timp, de parcă ar fi anotimpuri fiecare, de sine stătătoare, fiecare duminică avînd anotimpul său, duminicile acestea stinghere, timide la toate întîlnirile, la toate balurile timpului, duminicile acestea muşcînd din noi ca dintr-un calendar al trupului, duminicile acestea ca nişte siluete pierzîndu-se în zare, duminicile acestea cu toate orizonturile înecîndu-se în lumina lor, duminicile acestea ca şi cînd n-ar fi fost niciodată, aşteptînd să fie născute din reverii şi poezii neştiute de nimeni, duminicile acestea neînfricate luptînd cu propriile noastre iluzii şi vise, duminicile acestea nesfîrşite, neîncepute şi neîncetate, duminicile acestea abandonate de teamă şi de dor, duminicile acestea firave şi subţiri strecurîndu-se în suflete, duminicile acestea cuce­rindu-ne ca un gaz fin, ca un parfum împrăştiindu-se în tot corpul, duminicile acestea jucîndu-se prin sînge şi păr, risipindu-se ca nişte umbre pe aer, duminicile acestea ca nişte umbre tăcute ferindu-se de lumină, duminicile acestea ca o lumină curată uneori, ca o ceaţă limpede alteori, duminicile acestea însetate de eu, duminicile acestea însetate de tu, duminicile acestea însetate de noi.