Fâşii de gândire îngustă

Ne blocăm de mici în nişte idei fixe şi ne aliniem altora şi mai greşite ca ale noastre, că, nu-i aşa, cine mai are timp astăzi de analize profunde, de cunoaştere mai pe-ndelete?... Toţi ne pricepem la pus etichete, toţi ştim să "citim" oameni din prima şi puţini avem calitatea rară şi preţioasă de a recunoaşte că ne-am înşelat în privinţa unui om, în bine sau în rău.

Aparenţele înşală mai abitir ca bărbaţii nesiguri pe ei, dar nu ştiu cum facem de nu le abandonăm. Mereu ne luăm după ceea ce vedem în fugă, după haine, machiaje, gesturi, după ce citim prin ziare sau vedem la tv, după o minusculă particulă din personalitatea unui om pe care o vedem cu mintea îngustată şi în superficialitatea cu care trăim de cele mai multe ori.

Toţi ne pricepem la datul cu părerea, de parcă oamenii aceia despre care vorbim cu atâta apăsare pe adjective ne-ar fi cel puţin rude de gradul I şi am şti pe de rost despre ei cum plâng, cum dorm, la ce glume râd, ce-i emoţionează şi ce-i şochează.

Din "clasicele" abordări aş aminti vreo câteva, poate ni le corectăm în minte şi privim altfel lumea măcar azi:

- intelectualul - trebuie musai să fie tipul ăla prăfuit, slinos, prost îmbrăcat, puţin alcoolic poate, care nu înţelege nimic din universul modern şi care bate în ţevile oricăror vecini care ascultă muzică - nu ştiu cu ce exemplu să vă năucesc, puteţi să luaţi singuri o "lupă" şi să vă uitaţi la Dragoş Bucurenci sau la Mircea Vasilescu, la Gabriel Liiceanu sau Marina Constantinescu, la Mircea Cărtărescu sau Alexandru Tomescu şi veţi descoperi nişte fiinţe adorabile, mai tinere şi mai conectate la pixeli ca mulţi dintre cei care-i etichetează aiurea;

- manechinele care beau apă plată - cele mai multe dintre ele sunt fete care muncesc, ceea ce deja le poziţionează într-o categorie net superioară bârfitoarelor care trăiesc pe spinarea bogătaşilor la modă. Manechinele, pe care le privim ca pe nişte insecte sau umeraşe sau fiinţe care nu pot face mai mult de-un mers pe podium şi-o poză, au printre ele un număr considerabil de aproape-femei inteligente, care vorbesc deja 2-3 limbi străine, care au terminat o facultate, care s-au plimbat destul pe planetă cât să fie stilate, educate, pretenţioase şi mult mai profunde ca toţi cei care le privesc ca pe o marfă din care oricând ar putea să se înfrupte;

- femeia frumoasă într-o maşină scumpă - mârlanul de Bucureşti sau de orice oraş de provincie o priveşte şi-o şi strigă, căci nu-l reţine nimic, drept paraşuta care n-a făcut rate, ci sex pentru maşina asta, care nu plăteşte lunar din salariu, ci din chiloţi şi care n-are, în cel mai rău caz, dreptul la un cadou din partea iubitului darnic, ci ar trebui să treacă la sapă;

- două femei singure, frumuşele foc, într-un restaurant sau într-un club, la un concert sau la o cafenea - au venit sigur la agăţat, căci, nu-i aşa, o femeie serioasă nu umblă cu alta creangă, ci cu un bărbat! Sau stă acasă, zic de pe margine nişte capete înguste... Numai că...;

- femeia care iese la o masă sau cafea cu colegul de facultate, serviciu, partenerul de afaceri sau cu un prieten, sigur are o relaţie sexuală cu acesta, sigur au de ascuns mult mai mult decât arată şi, desigur, e bine să-i nimicim şi să şi înflorim povestea către alţii cu amănunte de genul "a atins-o uşor cu degetul pe pulpă, i-a zâmbit lung, ea s-a aplecat lasciv" etc.;

- femeia tânără în fustă scurtă sau în pantaloni scurţi sau cu decolteu (sau, Doamne apără şi păzeşte, fără sutien sub tricoul de bumbac!) - oricât de feminin i-ar fi mersul, oricât de superbe picioarele şi de ingenuă privirea, biata femeie nu va scăpa nicicând de claxonul înspăimântător al şoferului de autobuz, de trecerea până la limita accidentului cu vătămare corporală a taximetristului sau de remarcile absolut jenante ale băieţilor cu freze geluite şi cruci la gât;

- băiatul cu muşchi lucraţi la sală - în mod aproape invariabil, el trece drept un idiot fără echivoc, care nu poate gândi de la atâta creatină şi halteră şi care nu poate avea vreun loc de muncă serios sau vreun discurs coerent. Mă întreb ce părere ar avea românul mai deştept ca toţi dacă s-ar învârti puţin prin Los Angeles, unde de la pictor la director de bancă, de la vedeta tv până la vânzătorul de îngheţată, toţi merg la sală şi toţi au muşchi asortaţi perfect cu creierul...;

- bărbatul cu maşina scumpă - o să vă mire, dar nu toţi sunt băieţi de bani gata, imbecili, manelişti sau hoţi. Printre ei există şi unii care şi-au împlinit astfel un vis din copilărie, când copilul din ei îşi promitea solemn că din primii bani câştigaţi îşi va cumpăra maşina de pe hârtia de gumă. Îl felicit şi-i doresc să reziste jignirilor gratuite, căci în ţara asta, nici după atâţia ani de democraţie, n-am învăţat să promovăm vreun model de succes, ci să-i dăm în cap şi la gioale cu orice şi să promovăm doar prostia, antitalentul, mitocănia şi sărăcia, care pare, straniu, un criteriu de cinste şi omenie (?!?!...)

Să mai amintesc de femeia frumoasă şi deşteaptă? Ea încă pare o legendă sau o imposibilitate "tehnică" în România. Cunosc nişte femei atât de reuşite, care nu şi-au găsit liniştea profesională decât la multinaţionale, căci acolo, şeful străin şi şefa de la resurse umane n-au o problemă cu numărul de la sutien sau cu aventurile de după program ale angajaţilor, ci sunt atenţi doar la esenţial - CV şi performanţe profesionale.

Am sărit peste tragedia blondelor mereu hăituite de glume proaste, peste drama oamenilor talentaţi care n-au stilist şi sponsor, peste umilinţa actorului nerecunoscut pe stradă din cauză că trece Sexy Brăileanca pe lângă el şi peste atâtea alte "scheme" penibile după care ne judecăm semenii, ... dar parcă te poţi feri cu adevărat de minţile înguste şi de prostia care e înghesuită în ele?...