În România, Robin Hood a murit!

Argumentarea AOAR (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România) pentru introducerea unei taxe excepţionale de profituri excepţionale – cunoscută în lume sub numele de taxa Robin Hood – este impecabilă.

Argumentarea AOAR (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România) pentru introducerea unei taxe excepţionale de profituri excepţionale – cunoscută în lume sub numele de taxa Robin Hood – este impecabilă. Taxa propusă ar veni să preia din profiturile realizate fără merit, urmînd ca veniturile suplimentare obţinute astfel de către stat să fie dirijte cu destinaţie precisă spre investiţii în cercetări-dezvoltări tehnologice în domeniu sau spre progame sociale pentru susţinerea celor afectaţi de schimbările de condiţii care au generat, între altele, şi creşterile neuzuale de profituri. "Matricea" perfectă este chiar în domeniul energetic. Din taxele excepţionale pe profiturile excepţionale realizate ca urmare a creşterilor de preţuri ale ţiţeiului sau gazelor naturale pe plan internaţional se pot finanţa fie programe pentru conservarea energiei sau dezvoltarea de resurse alternative, fie programe pentru ajutorarea celor nevoiaşi, care efectiv nu pot face faţă creşterilor de preţuri.

În materie, miza unei asemenea taxe este chiar majoră. Atît economisirea energiei şi dezvoltarea de resurse alternative, cît şi programele sociale menţionate au nevoie oricum de finanţări şi, dacă banii nu vor fi obţinuţi măcar parţial din taxa cu pricina, vor trebui procuraţi din altă parte, urmînd a fi afectate alte sectoare fără vină! Se poate spune că taxa excepţională pe profituri excepţionale este o necesitate imperativă în condiţiile actuale, în care preţurile energiei debordează, anunţînd o epocă de energie scumpă, care impune schimbări dramatice în stucturile de producţie şi de consum. Alături de taxele de poluare se poate spune că face parte dintr-o nouă filozofie a fiscalităţii, care, în esenţă, trebuie acum să încerce să tempereze efectele creşterilor de preţuri ale resurselor, fără să încurajeze însă consumul de resurse. În esenţă, s-ar putea reduce TVA la energie pentru a face mai suportabile preţurile produselor energetice, dar indirect ar fi stimulat consumul de energie, care trebuie, în noua epocă, să fie dimpotrivă descurajat. Aşa că, mult mai bine, se penalizează prin impozitări mai substanţiale profiturile fără merit şi cu încasările realizate sînt promovate programe sociale, lăsîndu-se intact însă preţul înalt, care să-şi facă astfel treaba în încurajarea economisirii energiei.

Porecla atribuită taxei – Robin Hood tax – este justificată doar ca metaforă, pentru că în practică taxa nu se ia de la bogaţi ca să dea la săraci, ci penalilzează profiturile nejustificate pentru a realiza ceva justificat cu banii strînşi. În România, din păcate, taxa nu are nici o şansă de a fi introdusă. Pur şi simplu pentru că în România ar părea că este îndreptată împotriva străinilor, deoarece, cu excepţia Romgaz, toate companiile cu profituri uriaşe, în frunte cu OMV Petrom,sînt străine. Aoleu, şi poate s-ar mai trezi cineva să mai vrea a include în schemă şi băncile, şi acestea toate străine! Şi vai, cum, într-o ţară bananieră precum România,să te atingi de stăpînul străin?!