Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o capacitate de adaptare rapidă la noile situații, românii au asimilat termenii noi lansați de starea de urgență, jonglează cu tratamente pentru coronavirus, lansează sau resping cu vehemență scenariile apariției pandemiei. Recolta de trumpi la hectar va bate chiar și recordul de sparanghel spre care sunt împinși sezonierii noștri plecați volutari în Noua Zafra. Zgomotul și fabulațiile din jurul epidemiei riscă să acopere judecățile și analizele emise de profesioniști, ale căror idei pot să nu convină decidenților politici angrenați în războiul lor perpetuu, cu obiective egoiste legate de scaun. Se nasc, așa cum a dovedit-o sancționarea profesorului Streinu Cercel, conflicte de comunicare, lupta mediatică fiind pentru cei de la Putere mai presus de lupta din spitalele din prima linie, ei fiind dispuși să anihileze o somitate care nu cântă în corul dirijat de la Cotroceni. Fără câteva minți luminate, care țin busola, riscăm să pierdem direcția, să cădem în depresii de masă sub torentul de vorbe al apostolilor durerii fără speranță, care văd apocalipsa la fiecare colț de stradă.
Un studiu elaborat de Institutul pentru Calitatea Vieții face un tablou al stării actuale a României, puse sub stare de urgență în sistemul sanitar, dublată de o degradare economică bruscă. Cercetarea are marele merit că pe baza ,,fotografiei” momentului propune câteva direcții pentru ieșirea din tunelul ce pare fără capăt. Abordarea de pe pozițiile și metodele sociologiei sociale asigură suportul de claritate al analizei prezentate sub titlul ,,Calitatea vieții în timpul pandemiei. Probleme și politici de răspuns. Privire sintetică”. Clivajele adânci din starea economică a populației, în care sărăcia atinge procentul de cuprindere de 30 la sută, sunt accentuate de criza bruscă a activităților blocate prin ordonanțele militare în aceste ultime săptămâni. Lipsa veniturilor și nivelul de salarizare nu asigură pentru jumătate din populație resurse pentru economii, iar 41 la sută ar putea avea mijloace de subzistență pentru două luni. România a pierdut 3 milioane de locuri de muncă față de 1989, în principal prin dezindustrializare. Studiul arată că pentru potențialul economic actual ar fi necesară crearea a 1,5 milioane locuri de muncă. Pandemia produce schimbări rapide în relațiile umane, dar și mutații de percepție a problemelor. Individualismul se retrage pentru a dezvolta solidaritatea, ierarhiile și răspunderile trec spre categorii neglijate - medici, asistente, personalul din sistemul de urgență. Statul din problemă devine soluție. Mondializarea cedează în fața priorităților naționale, patriotismul se manifestă și în politicile economice, migrația își schimbă fluxul. Proiecțiile de răspuns la criză oferă soluții consistente, care pun în centrul strategiei ridicarea bunăstării prin politici salariale, realizarea unei administrații care să asigure domeniile subfinanțate cronic în ultimele decenii - sănătatea și educația. Părăsirea conceptelor neoliberalismului, epuizat ca soluții, așa cum relevă și starea actuală din societatea românească, arată calea pentru o resetare a valorilor evidențiate de studiul citat.
Dezvoltarea dezbaterii publice pe șenalul unor asemenea cercetări academice, la care se cuplează firesc voci doctrinare preocupate de aspectele practice ale economiei, sunt creuzetul în care se forjează un posibil viitor. Așa cum releva recent profesorul Dan Voiculescu, România are potențialul real pentru ieșirea din criza pandemiei. Cele 100 de zile care urmează sunt decisive pentru a așeza proiectele și resursele pe traiectoria ascendentă. Altfel, vom sta în poziția anterioară pandemiei, urmând să avem un loc consolidat de țară subdezvoltată.
