Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anemice măsuri de reformă. Să desfiinţezi 67 de spitale într-o săptămână şi să n-o mierlească decât doi inşi e aproape insultător. Ori acest popor dovedeşte o nesimţită rezistenţă la orice modernizare, ori puterea nu este destul de fermă, destul de virilă (aşa cum ieşea vorba că ar fi, mai ales în zona cotrocenistă), destul de aplecată şi decisă asupra subiectului schimbării României. Păi ce să faci cu o ţară moştenită de regimul Băsescu în pijamalele epocii de piatră decât s-o aduci la zi? S-o îmbraci ca pe EBA, s-o poşetezi ca pe madam Cocoş. Poţi defila în lumea de azi, mai ales că am fost îngăduiţi în saloanele cu oglinzi veneţiene ale UE, cu paporniţă şi în gumari? Credeţi că întâmplător împărţea doamna Udrea pantofi cu toc înalt nespălatelor alea de ţărănci care, în prostia lor s-au lăsat pradă viiturilor?
Nefardatelor alea care pe dedesubt purtau cu siguranţă budigăi? Nu şi nu. Era un mesaj al modernizării patriei, dictat fireşte din Deal. Primul pas este acela de a scăpa de primitivismul din noi. Şi cum primitivismul nu poate fi operat, dotările chirurgicale nefiind nici pe departe cele de la Viena, s-a trecut la operarea individului cu totul. Scăpând de români, scăpăm ţara de blestemul înapoierii. O măsură palidă, anunţând totuşi reformele epocale de azi, a fost încercată de regimul comunist, când se trăia cu „adidaşi” de porc şi „tacâmuri” de Crevedia. Atunci a apărut şi reactualizatul banc din zilele noastre „dar cu cianură n-aţi încercat?”. Nu, Ceauşescu n-a mai apucat să încerce cu cianură. A pasat răspunderea istorică celui care doarme în patul lui, bea în vilele lui, îşi răsfaţă Elena, tăvălită prin toate vistieriile, cu cele mai înalte demnităţi din stat, se scaldă în piscinele lui unde, cu o mână înoată şi cu cealaltă îşi vâră un băţ în urechea cu telefon, bea, benchetuieşte, râde, înjură. Cianura a reajuns soluţia ultimă a reformei. Păi ce altceva să mai încerce puterea reformistă de azi? A tăiat lefuri. Rezultat – ioc! A jumulit pensiile. Ciuciu! Slabă recoltă de morţi. Un ofiţer pensionar a dat colţul scriindu-i o petiţie preşedintelui, ca ofiţerii aceia ruşi care mureau, împuşcaţi în ceafă din ordinul lui Stalin, iar ultimele lor cuvinte erau „Trăiască Stalin!”. Să te lauzi doar cu cele câteva sute de pensionari care „ies lunar din sistem”, vorba lui Boc? Să raportezi, la şedinţele guvernamentale de analiză, câte un mort, doi pe zi în sate? Slab, dezarmant de slab! Cum să implementezi reforma în nişte corpuri din ce în ce mai scheletice, dar extrem de rezistente la spiritul novator care este, în chiar punctul lui revoluţionar, moartea? Poporul – aceasta este ideea epocală – trebuie reformat prin deces. Elitele, spiritele academice gen Băsescu şi prăsila pe care a oprit-o pentru a pune bazele noului popor (Riţi, Piţi, Miţi, Nuţa, Ancuţa, Păsăricuţa, Roberticuţa) vor fi nucleul genetic al României de mâine. Chiar şi sterpe, unele dintre ele, mâine musai vor împuia toate. E o misie istorică.
Citesc îndreptăţitele laude ale acestei reforme. Activişti de partid dansanţi, dar şi spirite cioclopedice găsesc îndreptăţită şi curajoasă măsura desfiinţării spitalelor. Analişti cu priviri pătrunzătoare, de parcă ar vedea, prin unghiul izmenelor lui Băsescu, viitorul desenat viu pe peretele ceresc, ceartă prostia unuia ca mine care deplânge de pildă desfiinţarea spitalului din Urlaţi. Auzi, spital în Urlaţi! Acolo a fost internat bunicul, acolo s-a operat de apendicită frate-meu, care făcuse chiar peritonită şi a fost salvat, acolo... Sentimentalisme ieftine, mă ceartă spiritele docte. Aceleaşi spirite au lăudat alungarea doctorilor din ţară, pustiirea dispensarelor comunale, alungarea doctoriilor din spitalele încă neînchise (unde te internezi doar dacă ai pastilele şi cearşaful de acasă), scumpirea benzinei până la aducerea poporului cu picioarele pe pământ ca singur mijloc accesibil de deplasare, creşterea la 24 la sută a teveaului, confiscarea laptelui praf destinat sugarilor care trebuie opriţi să crească. De ce să nu-i omorâm de mici şi să fie nevoie de alte asumări de răspundere mortuară ale guvernului? Chiar aşa!
Să nu uit! În Urlaţi, chiar pe strada spitalului (fostului spital) au răsărit alte trei firme de sicrie şi înmormântări. Cine spunea că s-au închis trei mii de magazine alimentare de cartier doar în acest an, că sute de mii de sereleuri au dat faliment, că benzina a ajuns mai scumpă ca în America, că ni se sinucid capitaliştii? Iată un avânt fără egal al comerţului cu cruci şi coroane, justificând succesul ieşirii din criză, din recesiune şi din toate nenorocirile. Iată dovada că se poate. Suntem pe drumul cel bun. Contabilii puterii numără din ce în ce mai multe decese şi sunt şanse ca în cel mai scurt timp ieşirea definitivă din criză să fie consemnată. Scurt şi la obiect: operaţie reuşită, poporul mort!
Citește pe Antena3.ro
