Integrare a la grec

In Uniunea Europeana compusa din 15 membri, Grecia si Portugalia isi pasau de la una la alta "lanterna rosie". Intr-o Uniune extinsa la 27 de state nu va mai exista aceasta problema. Romania va fi, cu siguranta, ultima, cu cea mai redusa productivitate, cu cele mai proaste drumuri, cu cel mai precar sistem sanitar etc.

Dar pe cand grecii credeau ca integrarea est-europenilor ii va scapa de complexul inchizatorului de pluton, oficialii de la Bruxelles au decis ca Atena trebuie sa raspunda in fata Curtii de Justitie Europene. Acuzatia: furnizarea de date false privind deficitul bugetar in perioada 1997-2003. Oare daca Grecia nu mai indeplineste criteriile cerute de apartenenta la zona euro n-ar trebui exclusa? Ar trebui, dar nu va fi - criteriile politice vor prima, din nou, in fata celor economice.

Peste cativa ani, cand legile economiei se vor razbuna pe progresele strict statistice, si Romania se va gasi in aceeasi situatie. Daca langa deficitul nostru fiscal se adauga datoriile neplatite la buget, realitatea e chiar mai grosolan falsificata decat la greci. Si la noi rezultatele coincid cu obiectivele, dar nici la noi nu transpar mijloacele.

Altceva insa ne leaga cel mai bine de greci: comportamentul clasei politice. Atunci cand conducatorii au vazut ca din lupta cu Vestul intreprinzatorii autohtoni ies mereu pe locul doi, nu s-au gandit sa-i constranga sa-si managerizeze afacerile. Dimpotriva, au continuat sa dea satisfactie grupurilor de interese, ridicand concurenta neloiala la rangul de politica de stat. Salariile la negru, subventiile mascate, in general, capitalizarea cu ajutor de la stat a companiilor constituie tentative de a recupera decalajele tehnologice, fara sa se renunte la obiceiul pamantului balcanic. Mai are sens sa ne intrebam de ce se codesc investitorii straini sa vina, iar oamenii pleaca sa lucreze in strainatate?

Ceea ce se stie sigur este ca inflatia, dobanzile, deficitul bugetar n-au fost inventate pentru ca Grecia si Romania sa le arate raportorilor cum se pot maslui. Ei sunt indicatori de performanta. Si, pe cand parametrii macroeconomici aratau la Statistica o sanatate de invidiat, Produsul Intern Brut era redistribuit in procente din ce in ce mai reduse pentru salarii si din ce in ce mai mari pentru profituri. Iar mai departe, cei care fac imparteala, in Grecia ca si in Romania, isi apara agoniseala investind in imobile. In felul acesta banii lor sunt feriti de derapajele viitoare, chit ca blocarea capitalurilor in case si terenuri nu mai adauga valoarea avutiei nationale. Nici o problema pentru ei. Daca banii respectivilor nu mai contribuie la cresterea economica, aceasta se extrage cu mai multa putere din nivelul de trai. Iar daca dupa o astfel de crestere vine invariabil recesiunea, tot nu-i nimic, fiindca la scadenta nu ei platesc pentru restabilirea echilibrului economic, ci restul populatiei.

Acuzatiile pot fi dovedite cu cifre. Grecia a aderat la Uniunea Europeana in 1981, cand puterea de cumparare a locuitorilor sai reprezenta 70% din media europeana. La doua decenii distanta nivelul era neschimbat. Spania si Portugalia au macar meritul ca au mers inainte, iar acum se pot fali cu o putere de cumparare superioara. Dar toate aceste exemple cad in derizoriu daca le comparam cu Irlanda. In momentul intrarii in UE, puterea de cumparare a irlandezilor se gasea la jumatate din media comunitara, iar acum a ajuns sa o depaseasca cu un sfert.

Romania intra in UE cu un handicap mai mare decat Grecia - 54% din venitul familial se aloca pentru cheltuieli de stricta necesitate, fara a pune la socoteala taxele, intretinerea, curentul. Cu tot cu acestea probabil cheltuielile ar urca la 90%. Suntem mai aproape de blocul ex-sovietic, decat de nivelul noilor membre ale Uniunii. In Ungaria, cheltuielile uzuale consuma numai o treime din venituri, iar in Cehia, un sfert.

Mergand pe calea intortocheata a neamului lui Ulise, viitorul ne poate rezerva salarii mai mari, dar dupa sumedenia de taxe implicite si explicite care se vor plati, oamenii vor vedea ca nu raman cu mare lucru in plus. Statul va avea nevoie sa-si capitalizeze neincetat clientela. Inflatia se va apropia, cu siguranta, de limitele impuse de UE, dar populatia va continua sa se intrebe de ce majoritatea preturilor sunt duble fata de medie. Cum altfel sa se obtina o crestere economica de 5,5%, cand inflatia va fi de numai 3%?!

Economia e dirijata politic la Bucuresti, ca si la Atena. Abia cand partidele se vor separa de afaceri, ca la Dublin, ne va folosi si noua la ceva mult asteptata integrare.