x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Întunecare

0
Autor: Cristian Crisbăşan 24 Oct 2013 - 18:45
Recent, într-o emisiune TV, actorul Florin Piersic, intrat în direct prin telefon, a povestit ceva care m-a pus pe gânduri. Mergând cu maşina prin ţară, a luat de pe marginea drumului o ţărancă bătrână. Şi-a modificat traseul şi a dus-o până unde avea treabă, pentru că femeia l-a cucerit cu vorbele ei. La un moment dat, ea a spus ceva de neuitat: "Maică, lumea s-o făcut aşa de rea, de mă mir că se mai face ziuă".
Dincolo de poetica acestei ziceri, de puterea ei de sugestie şi de amărăciune, mi se pare că, într-un fel, exprimă, cu o intuiţie genială, arhaică, esenţa vremurilor pe care le trăim.

Omul, în sine, nu cred că este mai rău, fundamental, ca în alte perioade istorice, dar cred că lumea este mai înrăită. A crescut fantastic viteza alienării a generaţii întregi, de la vârste tot mai fragede. Oamenii, spre deosebire de alte epoci, sunt supuşi sistematic unui proces de alienare care-i înrăieşte. Începând cu laptele matern care a devenit, se pare - conform unor studii ştiinţifice - una dintre cele mai toxice substanţe pe care le asimilează un nou născut azi, din cauza toxinelor din trupul mamei. Şi continuând cu cantitatea de energii negative prin care este iradiat de familia alienată. Un cerc vicios. Cu fiecare an din viaţa copilului, pe măsură ce creşte şi poate încasa mai multe, se măreşte corespunzător cantitatea de toxine pe care le primeşte, din tot mai multe părţi şi sub forme din ce în ce mai diversificate. Atacat din toate direcţiile, sub un continuu asediu, el nu se mai dezvoltă firesc, în armonie cu naturalul care i-a dat viaţă, ci devine un soi de mutant croit doar din reflexe, sisteme de apărare şi reacţiune împotriva agresiunilor continue. Memoria şi visele i se schimbă, pentru că mediul în care se dezvoltă nu-i mai dă voie să se recupereze printr-un somn de calitate. O fiinţă umană mereu hăituită şi pe fugă, într-o continuă competiţie dură de a demonstra că îşi merită nişte "drepturi ale omului" rămase doar pe hârtie într-o ramă de aur fals. În realitate, funcţionează tacit doar o lege nescrisă care spune că poţi să te păstrezi cinstit numai dacă ai suficienţi bani să te aperi. Dacă te păstrezi cinstit şi sărac, toată stima, dar nu-ţi va folosi la nimic, pentru că o să devii un "zombie" marginalizat, o să crăpi de foame sau o să treci, dresat, în "tabăra cealaltă".

Omul a devenit atât de prins în această hăituială încât nu mai are timp să comunice, să asculte, să înţeleagă, să-i pese, să viseze, să se odihnească, să privească cerul. Produce şi consumă. Un mecanism pervers menit să-l alieneze atât de tare încât, după orele de muncă, să ajungă fix pe o canapea în faţa televizorului, unde să zacă îndobitocindu-se cu ore de manipulări şi minciuni. Pe care apoi creierul său anesteziat le va stoca în aşa fel încât să se scoale dimineaţa şi să o ia de la capăt.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de