Iubiri procentuale

Ura mocnita si lunga fermenteaza, la celalalt pol al disponibilitatii afective, o mare nevoie de iubire.
Ura pentru Ceausescu si satrapii lui a dezlegat, imediat dupa 1990, o iubire de conducatori mult timp nedaruita. Nu cred sa existe roman care, incepand chiar cu ziua de 22 decembrie, sa nu se fi repezit cu admiratia spre unii si altii din noii politicieni ori catre vechii activisti, reveniti in prim-planul vietii politice cu un discurs primenit, potrivit la cerintele zilei.

Si ura, si dragostea neconditionata altereaza luciditatea, la oamenii care o au, si-i fac si mai patimasi pe oamenii care pun suflet in mod egal in orice.

Cei care nasc simpatii excesive pentru liderii de partide precis n-au destula dragoste acasa, de la soti, de la copii, de la parinti. Iar ziaristii, care fac din opinia lor o chestiune de delir erotic, de entuziasm la persoana, inmultesc confuzia, deoarece definesc optimist si hormonal un raport social, pe care politicienii il socotesc dintotdeauna numai in procente si in datele eficientei imediate. Noi ii iubim cu bucata si ei ne considera cu toptanul.

E si aici, ca in mai toate romanele de amor cu final amar, o nepotrivire la fond. Eroii neconsolati ai tuturor povestilor de dragoste sunt preocupati sa iubeasca. Sunt orbi, pana ce esecul e total, la tradari si la abandonuri. Aproape fara exceptii, politicienii nostri de toate orientarile si-au inselat sistematic adoratorii. Dar cand s-au intors in arena, ca amantii batrani, ruinati de boli lumesti si cu dictionarul cuvintelor de alint tocit, tot au mai gasit un detasament de asteptatori, gata oricand la iubire, consolati definitiv cu gandul ca vor fi si de asta-data inselati. Nu cu o alta iubire, mai mare, ci cu un portofoliu, un loc in Parlament sau o sinecura diplomatica. Imensa rezerva de ura, de dinainte de 1990, a dat toata intr-o revarsare aluvionara de iubiri cu fior electoral. Politicienii isi schimba vorbele si partenerii, nu doar de la o zi la alta, ci si de la o ora la alta, dar noi continuam sa ne incredem in ei, doar fiindca nu uita sa intoarca din cand in cand capul si sa ne asigure de devotamentul lor: "Stati linistiti la locurile voastre, tovarasi, ca tot la voi ne intoarcem!".

Am facut greseala, intr-un articol, sa spun ca nu ma mai pot indragosti de nici un politician, ca m-am intors spasit, cu toata putinta de a iubi ce mi-a mai ramas, catre ai mei, catre prietenii apropiati si catre putinii oameni de al caror sprijin la greu sunt sigur. Si m-am trezit cu un potop de dezaprobari si injuraturi, de la femei si de la barbati, care se defuleaza energic in iubiri de politicieni.

Iubeste, ma, fir-ai al dracului de indaratnic - mi-au spus - , nu vezi ca a venit iarasi sezonul de iubit?! Nu vezi ce dulci si sinceri sunt ai nostri? Nici n-ai zice ca sunt aceiasi, cand ai nostri, cand ai lor, din 1990 incoace! Ei, bine, daca n-am incotro, o sa-i iubesc! Cand toata natia se imparte numai cu doi, in iubire si in ura, cum pot sa raman eu om liber si sa stau neamorezat? Sunt liber sa votez cu cine poftesc. Amorul politic insa trebuie sa-l practic numai in grup.