x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Locuinţa mea de vară e in server

Locuinţa mea de vară e in server

de Lucian Mandruta    |    18 Mai 2007   •   00:00

Il cheamă Xkiddo36. Nu la serviciu, nici acasă, ci in WOW, adică World of Warcraft, un joc de reţea. Stă acolo căteva ore pe zi. Plăteşte pentru asta. Şi probabil că pune mai mult efort decăt in treaba oficială, din care işi căştigă salariul. Are mai mulţi prieteni făcuţi din pixeli decăt din carne şi oase. Iar sticla de cola de doi litri a ajuns să i se pară mică, poate şi pentru că se termină in jur de ora 3 dimineaţa. Nu c-ar avea o problemă: doarme liniştit după asta, visănd incă un raid sau o instanţă impreună cu ghilda lui virtuală din joc. Legendă: ghilda e gaşca. Iar raidul şi instanţa sunt căteva dintre ocupaţiile cu care firma proprietară a lumii virtuale WOW ţine ocupaţi milioane de jucători din toată lumea.

Il cheamă Xkiddo36. Nu la serviciu, nici acasă, ci in WOW, adică World of Warcraft, un joc de reţea. Stă acolo căteva ore pe zi. Plăteşte pentru asta. Şi probabil că pune mai mult efort decăt in treaba oficială, din care işi căştigă salariul. Are mai mulţi prieteni făcuţi din pixeli decăt din carne şi oase. Iar sticla de cola de doi litri a ajuns să i se pară mică, poate şi pentru că se termină in jur de ora 3 dimineaţa. Nu c-ar avea o problemă: doarme liniştit după asta, visănd incă un raid sau o instanţă impreună cu ghilda lui virtuală din joc. Legendă: ghilda e gaşca. Iar raidul şi instanţa sunt căteva dintre ocupaţiile cu care firma proprietară a lumii virtuale WOW ţine ocupaţi milioane de jucători din toată lumea.

Â

A, am uitat: 36 din Xkiddo36 vine de la vărsta lui. In ani. Generaţia care s-a făcut mare cu calculatoarele Sinclair Spectrum a trăit tinereţea in zgomotul hardurilor de 386 şi şi-a cumpărat placă grafică de 500 de dolari inainte de frigider de 300, generaţia asta alfabetizată cu biţi şi plimbată pe nu ştiu căte planete in Master Of Orion trece uşor, uşor de maturitate. Fără graţie (că fundul şi-a cam pierdut fibra de la atăta scaun), dar cu efort nocturn la capătul cablului de broadband. Şi se duce, in click de mouse, spre vărsta la care va fi nevoie de o tastatură cu litere mari, mari de tot, să poţi să tastezi cu tot cu Parkinson.

Acum căteva zile, un prieten gamer de vărsta mea imi povestea că l-a bătut rău un jucător care, la capătul luptei, s-a scuzat zicănd că trebuie să meargă la culcare. "De ce, că e abia 11?", l-a intrebat. "Pentru că nu-mi dă voie mama mai tărziu", a răspuns combatantul. Omul cărunt o luase pe coajă de la un puşti de 9 ani. Care, fireşte, in joc, avea un avatar cu muşchii pe el căt casa.

Â

Avatar. Pentru publicul mai puţin dus la biserica din Second Life, avatarul e personajul care te intruchipează pe ecran. Poţi să fii cine vrei, insă dacă vrei să fii ca lumea, trebuie să plăteşti. Nu doar pentru implant, ci şi pentru arme, vehicule şi vrăji. Sau chiar pentru casă şi teren, cum se intămplă in Second Life. In spatele avatarului ar sta o intreagă economie, dacă e să-i credem pe exaltaţii net-ului, care cred că milionul de dolari se va face in 2010, in cinci secunde, cu o idee bună, exprimată in linii de cod.

Â

Un milion de scriitori de SF au prorocit c-o să ajungem să trăim in lumi virtuale, şi iată că treaba asta se intămplă. Insă nu e la fel ca in Matrix. Şi asta dintr-un motiv simplu: nu ştiu pe nimeni care să transporte o bucurie din viaţa virtuală in cea reală. Avatarul tău va putea să facă sex cu avatarul altuia, insă asta nu inseamnă că tu te vei indrăgosti, insura, face copii, vei fi fericit. Cumva, mintea noastră ştie că nu e pe bune.

Şi probabil că nici portofelul nu va fi prea uşor de păcălit.

Â

Â

×
Subiecte în articol: editorial