Miza maxima si cel mai mic numitor comun

Guvernul Ponta, in mod special si USL, in general, pot juca la miza maxima sau la cel mai mic numitor comun, in raport cu tot ceea ce mai reprezinta regimul Traian Basescu. Optiunea, pentru o varianta sau alta, poate fi secventiala sau poate acoperi intreg spectrul deciziilor. Ce anume genereaza o alegere rationala? Ce anume poate determina optiuni irationale? Va fi, pana la urma, majoritatea invingatoare sau invinsa? Depinde de raspunsul la intrebarile de mai sus.
In linii mari, este cat se poate de firesc sa punem in ecuatie optiunea pentru o miza maxima sau pentru un numitor comun cu rezultatul alegerilor parlamentare. Cetatenii acestei tari ce tip de comportament si ce misiune au pus in mana USL? Au votat pentru “Dreptate pana la capat” si au creat o majoritate de 70 la suta dintre mandatele din Parlament. Putem afirma, deci, fara riscul de a gresi, ca populatia a inteles sa ceara USL-ului sa joace la miza maxima, sa provoace cu fermitate, cu rapiditate acele schimbari decisive in modul de administrare a tarii, de control reciproc al puterilor in stat, dar si de independenta acestora, de natura sa reporneasca Romania si sa asigure treptat bunastarea. Restul inseamna detalii.

Unii au spus ca diferenta dintre Diavol si bunul Dumnezeu o fac detaliile. Eu nu cred asta. Cred ca diferenta e fundamentala. In schimb, detaliile au rolul lor. O piesa mica, aparent neinsemnata, a unui angrenaj poate gripa masina. Pentru a-si indeplini misiunea, Guvernul Ponta 2 are obligatia sa nu uite nicio secunda ce cauta acolo. Si cu ce misiune a venit la Palatul Victoria. Abia apoi el poate fi sofisticat, versatil sau pur si simplu elastic, atunci cand vine vorba despre detalii.
Optiunea pentru sefii marilor parchete ar trebui sa nu fie facuta din ratiuni politice sau, daca exista o ratiune politica, singura permisa este ca trebuie pusi la conducerea acestora oameni care sa nu aiba datorii fata de politicieni. Si cu o coloana vertebrala suficient de tare pentru a nu se indatora in viitor. De aceea, procedura pornita pentru a doua oara de Mona Pivniceru si agreata de partenerii nostri europeni era solutia de urmat. Victor Ponta considera, insa, ca o asemenea procedura i-ar permite lui Basescu sa respinga la infinit numirile, el continuand astfel sa conduca de fapt marile parchete. Si, atunci, joaca la cel mai mic numitor comun. Alternativa ar fi, pana la urma, o noua suspendare. Aceasta, spune Ponta, ar avea costuri prea mari pentru romani. Tot ce se poate.
Dar daca Victor Ponta, din ratiuni pe care le putem intelege, cedeaza de prea multe ori in situatii de genul celei exemplificate, atunci jocul la miza maxima dispare si singura solutie pentru a fi corecti fata de cetatenii care au votat intr-un anumit fel este ca, atunci cand se umple paharul, Parlamentul sa intervina.
Ma gandesc, evident, la un Parlament care, pentru prima data in ultimii 23 de ani, va refuza sa mai stea la remorca Guvernului. Ati observat ca am utilizat timpul viitor. Pana in prezent, acest Parlament, votat de cetateni cu atat de multa generozitate, a fost incapabil sa se comporte diferit fata de Parlamentele anterioare. Daca nu schimbam acest lucru, este de rau. Nu numai fiindca ramanem cu un deficit de democratie dar, in acest fel, il putem incuraja pe un Presedinte aruncat de multime in formol sa iasa de acolo si sa faca, pe mana Guvernului Ponta 2, inca si mai mult rau societatii romanesti.

Sursa: CorectNews