Născut fără generaţie

Unui romancier tânăr i s-a spus că trebuie să-şi găsească un loc în generaţia lui, dacă vrea să ajungă undeva.

Tânărul, care era şi reporter la paginile culturale ale unui cotidian, i-a luat un interviu scriitorului X, despre care se zicea că a evoluat separat de generaţia sa. Dragă, l-a consolat bătrânul, nu există generaţii, ci numai caractere dominante şi sateliţi. Ca şi tine, m-am întrebat de ce nu sunt dorit în găştile literare, care pe vremea începuturilor mele îşi ziceau "generaţie". Nu eram respins. Aş spune mai degrabă că eram simpatizat. Şi totuşi ţinut la distanţă. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îţi place să bei? Reporterul a răspuns că bea cu moderaţie. Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să se "socializeze" stând cu paharul în mână din când în când. Tata era alcoolic, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra beţivilor. Cu colegii sunt amabil, până ce li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă şi dispar. Ei, cam asta e generaţia, a conchis romancierul în vârstă, o adunătură de beţivi. Unii foarte talentaţi, alţii cu un talent mititel şi toţi tare mândri de rezistenţa lor la băutură. Toţi din generaţia mea au murit de ciroză ori au sfârşit-o şi mai urât. Criticii socotesc că a fost o generaţie blestemată, caută explicaţii în afara realităţii. Cred că e potrivit să vorbim despre destin doar în treburile importante. Când eşti invitat într-un juriu literar în provincie şi ştii că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de nişte beţii crunte, nu destinul e de vină. Poţi să nu te duci. Generaţia mea a resimţit în ficaţi mulţimea de jurii, prezidii şi comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă şi vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.

Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. Am greşit, a zis el, au tras de mine să merg cu ei la cârciumă şi m-am împotrivit. Am crezut c-or să mă înţeleagă dacă le povestesc de tata. Era să iasă cu bătaie. Erau deja abţiguiţi, a zis bătrânul. Erau abţiguiţi bine, a aprobat tânărul. Până la urmă, dumneavoastră cum aţi rezolvat?, a mai întrebat el. Un timp, a spus bătrânul romancier, m-am dus cu ei, m-am străduit să fiu ca ei, mi-am dat stomacul peste cap. Dar ştiţi cum e, poţi să te prefaci că eşti îndrăgostit, nu şi că eşti alcoolic. Apoi, m-am ţinut deoparte, am lucrat, mi-am trăit viaţa de unul singur. N-a fost o opţiune rea. Uite, cărţile mele, câte apar, sunt semnate cu numele meu. Ai văzut în toată literatura lumii un roman semnat de o generaţie? Oamenii nu citesc generaţii, citesc cărţi.